"Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"Cântecul lui Linos / A. Odobescu (1961). Deschizător de drum al direcţiei comparatist-mitologice este Alexandru Odobescu. El consideră că germenele Mioriţei nu poate fi identificat decât într-un „cântec de jale al juneţii învinse”. Cu alte cuvinte, balada îşi are originea într-un vechi ciclu elen al „cântecului lui Linos”. „Mioara este izvorâtă din aceeaşi pornire de spirit, ca toate cântecele antice, ce jeleau pe un păstor tânăr (ucis) în floarea juneţii” (Alexandru Odobescu, Răsunete ale Pindului în Carpaţi, în Revista Română, 1861, reluat în Albumul Macedo-Român, Bucureşti, 1880, p. 83-98 şi în Opere complete, Bucureşti, 1908, vol. II). Teoria n-a avut darul să justifice atitudinea păstorului şi a căzut în desuetudine relativ repede. Însă A. Odobescu va fi considerat un precursor al liniei Muşlea – Brăiloiu – Fochi, cei care vor elabora teza morţii tânărului nelumit."Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari".
"Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"Legenda lui Phrixus / G. Manea (1993). Pornind de la premisa că „punţile stabilite între motivele Mioriţei şi mitologia Greciei antice sunt majore”, Gabriel Manea (Mioriţa şi alte mituri, în Mioriţa, III, nr. 2 (6), Câmpulung Moldovenesc, septembrie 1993, p. 34-35.) propune o serie de paralelisme cu legenda lui Phrixus: „Astfel, o legendă elenă ne spune că Phrixus şi Heelle, fii din prima căsătorie a lui Athanax, regele Orchomennsului, aveau viaţa ameninţată de mama vitregă Nefele. Convingând femeile de la ţară să vrăjească sămânţa pentru semănat, produce înfometarea poporului. "Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"În această situaţie, denaturează răspunsul Oracolului din Delfi, cerând sacrificarea celor doi tineri păstori. Păstori fiind, vor fi avertizaţi de un berbec cu lâna de aur care avea grai omenesc. Copiii îl încalecă, fiind duşi peste mări şi ţări. Fata se îneacă, iar băiatul, ajuns în Colchida, va domni ca fiu al Soarelui, sacrificând berbecul lui Zeus. În Creanga de aur, J.G. Frezer încadrează acest mit în Sacrificiul fiului regelui…”. "Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"- Cult cabiric / Th. D. Speranţia (1915). Poate una dintre cele mai controversate teorii ce a fost formulată vreodată despre Mioriţa aparţine unui autor de cărţi di¬dactice, Theodor D. Speranţia (1856-1929). Încă în debutul expunerii, Speranţia îşi exprimă limpede punctul de vedere: „…Noi socotim că Mioriţa e un rest din cultul cabirilor”. Autorul consideră necesar să precizeze că „Mioriţa nu este cântec sau doină, ci un mit sau legendă rituală” (Th. D. Speranţia, Mioriţa şi căluşarii – urme de la daci, Bucureşti, 1915, p. 4-53)."Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"Pentru a fi şi mai convingător, plusează: „Mioriţa este un rit care odinioară făcea parte dintr-un oficiu, dintr-o liturghie a cultului cabirilor, o legendă care se recita ori cânta la misterele cabirice, cum de pildă, în cultul creştin, se întrebuinţează astăzi, la slujba de seară, citirea parimiilor şi la slujba de dimineaţă Apostolul”. Mai aflăm faptul că, în cultul cabirilor, „se cinstea fratricidul”, deoarece unul dintre fraţii cabiri „a fost ucis de ceilalţi doi la poalele muntelui Olimp, iar cel omorât este cabirul pe care macedonenii îl adoră cu o patimă nebună”. Deci Mioriţa face parte din cultul cabirilor „şi anume din cultul cabi¬ri¬lor egipteni – germani¨, care invocau numele şi spiritul lui Osiris şi Isis – „deci cabirul cel omorât nu poate fi decât Osiris”.- Legenda celor trei fii ai lui Feridum / Mit iranian / Octavian Buhociu (1979) îşi construieşte teoria pornind de la supoziţia că cio¬ba¬nul mioritic ar putea fi un domnitor (real sau virtual), măreţ în bogăţia şi fru¬mu¬se¬ţea lui, netrudnic, întemeietor: „Ciobanul este un tânăr puternic, un cioban de-o fru¬museţe strălucitoare şi cântăreţ din fluier; un domn sau un domn virtual (…), textele nu ni-l arată muncind sau c-ar trăi din sudoarea frunţii”. Cu această achiziţie, Buhociu realizează similitudini cu mitul de origine al sciţilor, dar şi cu mitul iranian al celor trei fii ai lui Feridum. Conflictul dintre fii ar fi real, „încât primii doi se înţeleg şi ucid pe cel mic”.- Bocet solar / G. Coşbuc. Socotit adesea un veritabil continuator al ideilor Şcolii Ardelene, George Coşbuc (1866-1918) s-a evidenţiat prin culegeri şi prelucrări de folclor, dar şi printr-un interes pentru clasicii greci şi latini. Scrierile sale evidenţiază spiritul popular şi specificul naţional. De pe această poziţie G. Coşbuc nu va ezita să-şi expună punctul de vedere des¬pre Mioriţa, însă luând ca reper versiunea-baladă:„La începutul secolului al XX-lea, G. Coşbuc consideră Mioriţa un bocet solar, interpretând balada în spiritul şcolii mito¬logice şi descoperind urme ale cosmogoniei universale. El stabileşte unele paralelisme: ciobanul ucis este soarele, iar maica bătrână, pământul” (cf. Barbu Theodorescu, Octav Păun, Folclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 200).O parabolă cosmogonică.- Jertfă ritualică / H. Sanielevici (1931). După o incursiune prin religiile străvechi, H. Sanielevici identifică anumite ele¬mente comune specifice celebrării cultului fecundităţii şi fertilităţii, al bunelor relaţii dintre divinitate şi oameni. În centrul acestui cult se află ritualul unei jertfe, al unui „mesager”. Astfel, H. Sanielevici se referă la omorul – ritual al unui Dionysos, Attis, Adonis, Sabazios, Tamuz, Nergal, Siva, Osiris etc. La geţi, acest zeu se numea Zamolxis. În con¬cluzie, „fiindcă omul jertfit anual întruchipa zeul şi-i purta numele, putem afirma că eroul Mioriţei era un Zamolxis” (H. Sanielevici, Mioriţa sau patimile unui Zamolxis, în Adevărul literar şi artistic, X (1931), nr. 552). Sacrificiul divinităţii / După opinia lui N. Brânda (1991), sorgintea Mioriţei s-ar afla în scenariul mitico-ritual al cultului fertilităţii, un cult „vegetaţional”, în cadrul căruia se practica un rit de sacrificiu al divinităţii substituite. Mioriţa exprimă fabulatoriu cele două faze ale deve¬ni¬rii (mitului, n.n.): moartea şi renaşterea şi „a fost cândva un scenariu ritual ce rememora sacrificiul recuperat al divinităţii, într-un moment important al anului, pro¬ba¬bil Anul Nou, un an nou ce coincidea, după vechile calendare, cu echinocţiul de pri¬mă¬vară” (Nicolae Brânda, Mituri şi antropocentrismul românesc I. Mioriţa, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1991).II. REFLECTAREA UNOR CREDINŢE RELIGIOASE „O legendă creştină”. Folcloristul şi etnograful Simion Florea Marian (1847-1907) s-a alăturat pres¬ti¬gioasei „şcoli folcloristice” iniţiată de B.P. Hasdeu la sfârşitul secolului al XIX-lea, care promova metoda comparatistă. Aceasta este premisa expunerii teoriei potrivit căreia Mio¬riţa îşi trage obârşia dintr-un fapt istoric creştin (moartea şi învierea Mân¬tuitorului). Punctul de plecare al teoriei este frapanta asemănare pe care S.F.Marian o iden¬tifică între imaginea lui Iisus Cristos din baladele şi legendele Maicii Domnului – toate folclorice, care circulau în Moldova şi partea de sud a ţării – şi tânărul cioban din Mioriţa. Aceeaşi acţiune de căutare zadarnică a Maicii Domnului, dar şi a maicii bătrâne din Mioriţa, acelaşi portret al celui căutat („Feţişoara lui / Spuma laptelui, / Puşculiţa lui / Durdu-i cerului, / Săbiuţa lui / Fulgerul cerului”). „Identitatea aceasta dintre imaginea lui Iisus cu cea a ciobanului tânăr moldovean din balada Mioriţa l-a determinat pe Simion Fl. Marian să afirme că Mioriţa îşi trage originea din această legendă creştină”. Esenţializarea creştinismului / L. Blaga (1936). Versul „Pe-o gură de rai” (varianta Alecsandri) l-a determinat pe Lucian Blaga (Spaţiul mioritic, 1936) să se opună ideilor din epocă ce susţineau cu multă convingere substratul laic, precreştin, şi să sesizeze apropierea uşor perceptibilă cu esenţa creştinismului. Pentru Blaga, „împăcarea cu moartea” a ciobănaşului se realizează pe coordonate vădit ortodoxe. Iar moartea, „prin faptul că e echivalentă cu nunta”, sugerează „unirea sacramentală cu o stihie cosmică”.Referindu-se la întregul fond al baladei, concluzionează: „… Iată în¬trea¬ga natură prefăcută în «biserică»”. L. Blaga este convins că toate aceste elemente sunt ingre¬di¬en¬tele definitorii ale genezei mioritice, iar fondul eminamente creştin nu poate fi contestat. Hristos şi sufletul omenesc / D. Stăniloae (1993). „Mioriţa este Hristos şi sufletul omenesc. Cei trei ciobani – cel care are oi mai multe cred că este Hristos, iar ceilalţi doi: Pilat şi evreii. Şi el are ca mireasă sufletul ome¬nesc. Iată cât de adâncă este Mioriţa! Se simte că poporul nostru este un popor creştin” – a afirmat Părintele Stăniloae în primăvara anului 1993 (în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 189, 1997). Aceasta este, fără îndoială, una dintre cele mai tranşante poziţii care defineşte di¬men¬siunea religioasă a Mioriţei, fără pic de ezitare, în mod limpede şi curat. Personalita¬tea puternică şi erudiţia profesorului Stă¬ni¬loae conferă autoritatea necesară acestui punct de vedere.
marți, 4 noiembrie 2008
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Scoica de Lucian Blaga
Scoica de Lucian BlagaPoezia “Scoica” de Lucian Blaga face parte din volumul de poezii intitulat “Poemele luminii”. Lucian Blaga preia si dezvolta o tema de circulatie universala, si anume cunoasterea. Poetul traieste intr-o lume invaluita in mister iar scopul lui este de a tinde tot mai mult spre cunoastere ca si stare existentiala. In poemul “Eu nu stivesc corola de minuni a lumii” care deschide primul sau volum de poezii, Blaga face evident antagonismul intre “lumina mea” si “lumina altora”. Lumina altora este una rationala, este o cunoastere imediata, in timp ce lumina poetului este potentatoare a misterului.
Scoica de Lucian BlagaPoezia “Scoica” continua intr-o oarecare masura acesta perspectiva a cunosterii. Blaga in opera sa propune teme filozofice bazate pe meditatie poetica. In poezia “Soica” reiese cu putere ideea de epuizare a vitalitatii patimase si dorinta de intoarcere la o liniste pierduta. “Cu-n zambet privesc in mine/ si inima mi-o prind in mine”. Scoica de Lucian BlagaAceste versuri exprima adancirea poetului in suflet, a cautarii pe sine si a interiorizarii. Inima prinsa in mana este de fapt sufletul poetului care este prins intr-o lume neinteleasa si straina. “Tremurand imi strang comoara la ureche si ascult”. Comoara semnifica insusi sufletul, totalitatea gandurilor si ideilor ce razbat aceasta lume. Ascultarea ei presupune recunoasterea de sine, acceptarea suferintei si a misterului ce inconjoara aceasta dorinta de evadare a eului liric. Scoica de Lucian BlagaInima se dovedeste a fi o scoica din a carei interior rasuna misterul sau cum spune poetul “o mare necunoscuta. Poezia “Scoica” este de fapt o poezie filozofica, o poezie ce poate fi comparata cu o evadare din necunoscut si aspirarea catre cunosterea deplina. Poetul este capturat intre ganduri si suferinta, inre patimile acestei lumi si devine incert, nu se mai poat regasi pe sine in acest val urias al framantarilor interioare. Aspira doar spre a iesi din acesta stare. Zvonul, ce “rasuna prelung si neinteles” reprezinta incertitudinea ce l-a cuprins pe poet in urma departarii del umea ideala. el nu mai stie daca acesta lume exista sau nu, dar stie ca poate aspira sa o vada si sa ajunga intr-o buna zi la ea. Repetitia verbelui “ajunge” la viitor are scopul de a face cat mai evidenta nesiguranta dar si dorinta neschimbata de a vedea “malul acelei mari”. Scoica de Lucian BlagaMarea “pe care o simte dar nu o vede” este o incursiune in necunoscut, in misterul cunosterii. Poetul simte lume asuprerioara la care aspira sa ajunga, insa nu o poate vedea datorita decaderii, a conditiei omului comun condamnat la asteptare. Intrebarea ce incheie acesta poezie vine ca un stigat mut pentru o lume care oricum nu il aude si nu intelege acesta cautare. Poezia este o aspirare catre absolut, spre dobandirea unor valori superioare. Blaga este poeul mondernist ce face din poezie o modalitate de a tresarii simtul filozofic. Poezia nu patreaza o versificatie anume, ceea ce ii confera fluididate in deprinderea mesajului poetic.
Scoica de Lucian BlagaPoezia “Scoica” continua intr-o oarecare masura acesta perspectiva a cunosterii. Blaga in opera sa propune teme filozofice bazate pe meditatie poetica. In poezia “Soica” reiese cu putere ideea de epuizare a vitalitatii patimase si dorinta de intoarcere la o liniste pierduta. “Cu-n zambet privesc in mine/ si inima mi-o prind in mine”. Scoica de Lucian BlagaAceste versuri exprima adancirea poetului in suflet, a cautarii pe sine si a interiorizarii. Inima prinsa in mana este de fapt sufletul poetului care este prins intr-o lume neinteleasa si straina. “Tremurand imi strang comoara la ureche si ascult”. Comoara semnifica insusi sufletul, totalitatea gandurilor si ideilor ce razbat aceasta lume. Ascultarea ei presupune recunoasterea de sine, acceptarea suferintei si a misterului ce inconjoara aceasta dorinta de evadare a eului liric. Scoica de Lucian BlagaInima se dovedeste a fi o scoica din a carei interior rasuna misterul sau cum spune poetul “o mare necunoscuta. Poezia “Scoica” este de fapt o poezie filozofica, o poezie ce poate fi comparata cu o evadare din necunoscut si aspirarea catre cunosterea deplina. Poetul este capturat intre ganduri si suferinta, inre patimile acestei lumi si devine incert, nu se mai poat regasi pe sine in acest val urias al framantarilor interioare. Aspira doar spre a iesi din acesta stare. Zvonul, ce “rasuna prelung si neinteles” reprezinta incertitudinea ce l-a cuprins pe poet in urma departarii del umea ideala. el nu mai stie daca acesta lume exista sau nu, dar stie ca poate aspira sa o vada si sa ajunga intr-o buna zi la ea. Repetitia verbelui “ajunge” la viitor are scopul de a face cat mai evidenta nesiguranta dar si dorinta neschimbata de a vedea “malul acelei mari”. Scoica de Lucian BlagaMarea “pe care o simte dar nu o vede” este o incursiune in necunoscut, in misterul cunosterii. Poetul simte lume asuprerioara la care aspira sa ajunga, insa nu o poate vedea datorita decaderii, a conditiei omului comun condamnat la asteptare. Intrebarea ce incheie acesta poezie vine ca un stigat mut pentru o lume care oricum nu il aude si nu intelege acesta cautare. Poezia este o aspirare catre absolut, spre dobandirea unor valori superioare. Blaga este poeul mondernist ce face din poezie o modalitate de a tresarii simtul filozofic. Poezia nu patreaza o versificatie anume, ceea ce ii confera fluididate in deprinderea mesajului poetic.
S-a dus amorul de Mihai Eminescu
S-a dus amorul de Mihai EminescuPoezia “S-a dus amorul...” de Mihai Eminescu este o poezia romantica avand ca tema universala iubirea. In poezia eminesciana intalnim de cele mai multe ori o impletire armonioasa a doua teme, si anume natura si dragoastea. Eminescu preia aceste teme dintr-o sensibilitate pura, exceptionala, din melancolia lui structurala si, deopotriva, din nepotolita lui sete de viata, de perfectiune si absolut. Poezia “S-a dus amorul” este o poezie in care melancolia si destramarea visului de dragoste sunt resimtite profund in sufletul poetului.
S-a dus amorul... de Mihai EminescuAmorul “supus amandurora” este pierdut, nemaiputand fi posibila inca o poveste de iubire. La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaza tematic, ci se constituie ca urmarea unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua sentimente ingemanate convertindu-se intr-o stare sau o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane. Mai mult decat atat – impatimit de viata, Eminescu este prin excelenta un poet al iubirii si naturii, caci, mai cu seama, cu poezia iubirii si naturii din creatia sa se produce acel salt uluitor in dezvoltarea liricii noastre, largindu-i nemasurat orizontul si imbogatind-o pe toate laturile – de la lumea simtamantelor, a ideilor si a atitudinilor pana in domeniul limbii, al simbolurilor si muzicalitatii versurilor. S-a dus amorul... de Mihai EminescuPoezia „S-a dus amorul” arata cum natura face parte din visul de iubire, ea fiind o prezenta eterna in acest cadru romantic. Tristul amor ingropat in „mrumur de izvor” si in „ senin de stele” face evidenta relationarea iubirii cu a naturii fara de care profunzimea sentimentelor si a trairilor nu ar fi fost posibila. Eul poetic traieste revoltat o ipostaza confuza a vietii in care amintirea amorului dus, il bantuie dar acre nu il mai misca si nu il mai face sa tresara ca altadata. Prin sintagma „jalea mea adanca” se creeza o imagine a suferintei care a fost, dar care acum este regretata deoarece suferinta implica si trairea momentului de iubire. Poezia „S-a dus amorul...” nu este o poezie care dezvolta tulburatoare adancimi tematice, dar este o poezie in acre limbajul poetic se dovedeste a fi un element de esenta in structura poeziei. Iubirea se impleteste cu elemente din natura „izvorul”, „stelele” si odata cu acestea se impleteste si dorinta cu regretul, amintirea cu nostalgia. Vocativul „iubito” din a patra strofa creeaza impresia unei prezente imediate, poetul se exprima ca si cand iubita i-ar fi fost alaturi. S-a dus amorul de Mihai Eminescu„Ochii intunecati / renascatori in moarte” este o metafora ce exprima durerea lasata in urma de iubita in urma despartirii. Visul de iubire este frumos amintit de poet in versurile „cu acel smerit suras/ cu acea blanda fata/ sa faci din viata mea un vis/ si din visul meu viata”. Aceste versuri arata intensitatea trairii emotiei, cand cuprins de iubire totul devine neclar si feeric. In strofa a opta regasim un motiv eminescian foarte abordat in poeziile sale.
S-a dus amorul... de Mihai EminescuAmorul “supus amandurora” este pierdut, nemaiputand fi posibila inca o poveste de iubire. La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaza tematic, ci se constituie ca urmarea unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua sentimente ingemanate convertindu-se intr-o stare sau o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane. Mai mult decat atat – impatimit de viata, Eminescu este prin excelenta un poet al iubirii si naturii, caci, mai cu seama, cu poezia iubirii si naturii din creatia sa se produce acel salt uluitor in dezvoltarea liricii noastre, largindu-i nemasurat orizontul si imbogatind-o pe toate laturile – de la lumea simtamantelor, a ideilor si a atitudinilor pana in domeniul limbii, al simbolurilor si muzicalitatii versurilor. S-a dus amorul... de Mihai EminescuPoezia „S-a dus amorul” arata cum natura face parte din visul de iubire, ea fiind o prezenta eterna in acest cadru romantic. Tristul amor ingropat in „mrumur de izvor” si in „ senin de stele” face evidenta relationarea iubirii cu a naturii fara de care profunzimea sentimentelor si a trairilor nu ar fi fost posibila. Eul poetic traieste revoltat o ipostaza confuza a vietii in care amintirea amorului dus, il bantuie dar acre nu il mai misca si nu il mai face sa tresara ca altadata. Prin sintagma „jalea mea adanca” se creeza o imagine a suferintei care a fost, dar care acum este regretata deoarece suferinta implica si trairea momentului de iubire. Poezia „S-a dus amorul...” nu este o poezie care dezvolta tulburatoare adancimi tematice, dar este o poezie in acre limbajul poetic se dovedeste a fi un element de esenta in structura poeziei. Iubirea se impleteste cu elemente din natura „izvorul”, „stelele” si odata cu acestea se impleteste si dorinta cu regretul, amintirea cu nostalgia. Vocativul „iubito” din a patra strofa creeaza impresia unei prezente imediate, poetul se exprima ca si cand iubita i-ar fi fost alaturi. S-a dus amorul de Mihai Eminescu„Ochii intunecati / renascatori in moarte” este o metafora ce exprima durerea lasata in urma de iubita in urma despartirii. Visul de iubire este frumos amintit de poet in versurile „cu acel smerit suras/ cu acea blanda fata/ sa faci din viata mea un vis/ si din visul meu viata”. Aceste versuri arata intensitatea trairii emotiei, cand cuprins de iubire totul devine neclar si feeric. In strofa a opta regasim un motiv eminescian foarte abordat in poeziile sale.
Eneida de Vergilius - rezumat
Eneida de Vergilius - rezumatOpera incepe cu asa-zisa retragere a grecilor de pe pamanul troian si aparitia calului de lemn in fata cetatii, din care, la lasarea noptii iese o intreaga armata de soldati greci care incendiaza Troia.Enea, conducatorul troienilor, este indemnat de catre mama lui, Venus-Afrodita sa plece din cetatea Troiana. Acesta primeste un semn ca fiul lui va fi aparat de zei si isi pierde sotia.
Eneida de Vergilius - rezumatTroienii naufragiaza in insula lui Licurg, de unde, sfatuit de polidor, pleaca (fiul lui Priam). Ajunsi pe insula Delos, oracolul zeului Apollon ii trimite in Creta, unde ciuma se napusteste asupra lor. In urma unui vis, parasesc Creta si ajung pe insulele Strofoade, loc in care harpiile ii blesteama. Troienii poposesc apoi in portul Chaonia unde au fost promiti bine de catre Helenus. Printre sfaturile date, acesta ii spune lui Enea sa ocoleasca Sicilia si sa inalte jertfe Junonei, deoarece aceasta ii uraste pe troieni. Eneida de Vergilius - rezumatTroienii ocolesc Caribda si Scila,dar furtuna de pe mare ii duce in fata vulcanului Etna. Acolo, un grec le zice sa se salveze, deoarece acolo locuiesc ciclopi. Urmatoarea destinatie este Dreapana, unde Enea isi pierde tatal, pe Anchise. Plecand spre urmatoarea destinatie, Junona ii indeparteaza pe troieni de tarm, (cu ajutorul lui Eolus), dar Neptun ii duce la mal.Eneida de Vergilius - rezumatEnea, sfatuit de Afrodita, merge la regina Didona, dar Junona actioneaza din nou, facandu-i sa se indragosteasca unul de celalalt, mai tarziu cununandu-i. Lui Enea I se aminteste insa ca trebuie sa cladesca o noua cetate, deci trebuie sa o paraseasca pe Didona, care se sinucide. Enea se intoarce la regele Acesta unde ii face parastasul de 1 an tatalui sau. Junona o trimite pe Iris in chip uman printre femeile din Troia si incep sa dea foc corabiilor. Deoarece nu aveau cu ce sa mearga mai departe, o parte dintre troieni este nevoita sa isi cladeasca un imperiu acolo.Ajuns in Italia, Enea merge in infern pt a-I cere tatalui sau sfaturi. Acolo o intalneste si pe sotia lui care nu a vrut sa ii vobeasca. Dandu-i Proserpinei crenguta de aur, aceasta il trimise in rai unde tatal sau ii prevesteste viitorul (Julus-Romulus-Cezar-August Octavian).Eneida de Vergilius - rezumatTroienii pleaca in tara regelui Latinus. Acesta avea o fiica, pe Lavinia care era promisa regelui Turnus. Junona o trimite pe Alecto sa puna ura intre regi. Astfel incepe razboiul. Junona ii tine partea lui Turnus, aparandu-l. Amazoanele i se alatura, dar troienii omorand-o pe regina lor, ii sperie armata lui Turnus.
Eneida de Vergilius - rezumatTroienii naufragiaza in insula lui Licurg, de unde, sfatuit de polidor, pleaca (fiul lui Priam). Ajunsi pe insula Delos, oracolul zeului Apollon ii trimite in Creta, unde ciuma se napusteste asupra lor. In urma unui vis, parasesc Creta si ajung pe insulele Strofoade, loc in care harpiile ii blesteama. Troienii poposesc apoi in portul Chaonia unde au fost promiti bine de catre Helenus. Printre sfaturile date, acesta ii spune lui Enea sa ocoleasca Sicilia si sa inalte jertfe Junonei, deoarece aceasta ii uraste pe troieni. Eneida de Vergilius - rezumatTroienii ocolesc Caribda si Scila,dar furtuna de pe mare ii duce in fata vulcanului Etna. Acolo, un grec le zice sa se salveze, deoarece acolo locuiesc ciclopi. Urmatoarea destinatie este Dreapana, unde Enea isi pierde tatal, pe Anchise. Plecand spre urmatoarea destinatie, Junona ii indeparteaza pe troieni de tarm, (cu ajutorul lui Eolus), dar Neptun ii duce la mal.Eneida de Vergilius - rezumatEnea, sfatuit de Afrodita, merge la regina Didona, dar Junona actioneaza din nou, facandu-i sa se indragosteasca unul de celalalt, mai tarziu cununandu-i. Lui Enea I se aminteste insa ca trebuie sa cladesca o noua cetate, deci trebuie sa o paraseasca pe Didona, care se sinucide. Enea se intoarce la regele Acesta unde ii face parastasul de 1 an tatalui sau. Junona o trimite pe Iris in chip uman printre femeile din Troia si incep sa dea foc corabiilor. Deoarece nu aveau cu ce sa mearga mai departe, o parte dintre troieni este nevoita sa isi cladeasca un imperiu acolo.Ajuns in Italia, Enea merge in infern pt a-I cere tatalui sau sfaturi. Acolo o intalneste si pe sotia lui care nu a vrut sa ii vobeasca. Dandu-i Proserpinei crenguta de aur, aceasta il trimise in rai unde tatal sau ii prevesteste viitorul (Julus-Romulus-Cezar-August Octavian).Eneida de Vergilius - rezumatTroienii pleaca in tara regelui Latinus. Acesta avea o fiica, pe Lavinia care era promisa regelui Turnus. Junona o trimite pe Alecto sa puna ura intre regi. Astfel incepe razboiul. Junona ii tine partea lui Turnus, aparandu-l. Amazoanele i se alatura, dar troienii omorand-o pe regina lor, ii sperie armata lui Turnus.
Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia
"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Sonetul este poezia cu forma fixa, alcatuita din doua catrene si doua tertin, are ritm iambic si masura versului de unspsrezece silabe. Dintre cei mai importanti poeti romani ce au cultivat acesta poezie cu forma fixa se numara Mihai Eminescu si Vasile Voiculescu, George Bacovia. In sonetele eminesciene se imbina nostalgia romantica a iubirii pierdute cu structura clasica a poeziei. Sonetul lui Eminescu “Afara-i toamna” exprima melancolia lasata in urma de o iubire care nu a fost traita si doar visata si ravnita. Atmosfera redata in poezie este una incarcata cu nostalgie in care toamna reprezinta legatura ce se face intre natura si sentiment.
"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Sonetele romantice se deosebesc cu mult de sonetele simboliste. Sonetul lui Bacovia face posibila nu o imbinare intre structura si tematica, asa cum se intampla in cazul sonetului eminescian, ci o completare la muzicalitatea conferita de estetica simbolista. Aspectul prozodic al sonetului bacovian se imbina cu tematica simbolista. Bacovia nu respecta masura unitara a versurilor , iar repetarea unor cuvinte precum “noapte”, “casa”, “triste” accentueaza caracterul obsesiv al poeziei. Tema din sonetul eminescian este iubirea, dar o iubire neimplinita, dupa care poetul ravneste si sufera. Timpul este parca prins in vesnicie, “Sa stai visand la foc”, iar visul de iubire, dorul face ca timpul sa fie un prezent continuu, o neincetata dorinta. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Suferinta eminesciana este foarte diferita de cea bacoviana, Eminescu fiind rapus de melancolia unei iubiri neincepute, pe cand la Bacovia suferinta este o stare existentiala, o stare ce nu piere ci doar este sustinuta de cadrul obscur. In “Sonet” de Bacovia este ilustrata o lume in declin, in dezechilibru, atmosfera fiind una apasatoare, noaptea e “uda, grea”, incarcata de o materie lichida, mahalaua este invaluita in intuneric. Toate acestea sugereaza nu numai descompunerea unui cadru obositor ci si o destramare interioara, un suflet imprastiat in neant. “E-o noapte uda, grea, te-neci afara./Prin ceata - obosite, rosii, fara zare-/ Ard afumate, triste felinare,/ Ca intr-o crasma umeda, nmurdara.” Spatiul sufocant si inchis ramane “fara zare” adica fara scapare, fara o iesire, care tine prizioniera fiinta umana."Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"La Bacovia, melancolia nu vine din lipsa unei persoane, a unei iubiri, a unor vise ce face fiinta sa aspire la absolutul clipei, ci dimpotriva ea se datoreaza cadrului dezolant, eul liric pierzand orice contact cu lumea din jur si adancindu-se in “bajbaiala” in intuneric. In poezia eminesciana atmosfera este incarcata si material datorita acelor ”grele picuri” ce accentueaza ideea de melancolie ce este traspusa intr-un timp continuu. „Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". In acest context se produce o stagnare a gandurilor, timpul prezent pare oprit si devenit „etern”. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Trecutul insa este resimtit in fosnetul hartiei ce creaza o subtila imagine autidiva: „si tu citesti din roase plicuri”. Adancirea gandurilor in trecut pare fara cale de intoarcere, ca o ratacire temporala ce nu mai poate fi redresata. Timpul trait este imbinat cu timpul mitic: „Visez la basmul vechi al zanei Dochii”. Aparitia iubitei este ca o continuare a visului de dragoste ce ilustreaza imaginea iubitei pierdute. Acesta prezenta este una feerica, iubita fiind o proiectie a trecutului. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"„Mainile reci” accentueaza imposibilitatea unei apropieri fizice, iubirea pierduta nefiind recuperata. Incaperea , sau cadrul interior este la Eminescu un prilej de visare, un cadru perfect al interiorizarii: „Dar si mai bine-i cand afara-i zloata,/ Sa stai visand la foc…”. Materia inconjuratoare impune visarea romantica, pe cand la Bacovia este motivul pentru care eul se adanceste in angoasa si frig.
"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Sonetele romantice se deosebesc cu mult de sonetele simboliste. Sonetul lui Bacovia face posibila nu o imbinare intre structura si tematica, asa cum se intampla in cazul sonetului eminescian, ci o completare la muzicalitatea conferita de estetica simbolista. Aspectul prozodic al sonetului bacovian se imbina cu tematica simbolista. Bacovia nu respecta masura unitara a versurilor , iar repetarea unor cuvinte precum “noapte”, “casa”, “triste” accentueaza caracterul obsesiv al poeziei. Tema din sonetul eminescian este iubirea, dar o iubire neimplinita, dupa care poetul ravneste si sufera. Timpul este parca prins in vesnicie, “Sa stai visand la foc”, iar visul de iubire, dorul face ca timpul sa fie un prezent continuu, o neincetata dorinta. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Suferinta eminesciana este foarte diferita de cea bacoviana, Eminescu fiind rapus de melancolia unei iubiri neincepute, pe cand la Bacovia suferinta este o stare existentiala, o stare ce nu piere ci doar este sustinuta de cadrul obscur. In “Sonet” de Bacovia este ilustrata o lume in declin, in dezechilibru, atmosfera fiind una apasatoare, noaptea e “uda, grea”, incarcata de o materie lichida, mahalaua este invaluita in intuneric. Toate acestea sugereaza nu numai descompunerea unui cadru obositor ci si o destramare interioara, un suflet imprastiat in neant. “E-o noapte uda, grea, te-neci afara./Prin ceata - obosite, rosii, fara zare-/ Ard afumate, triste felinare,/ Ca intr-o crasma umeda, nmurdara.” Spatiul sufocant si inchis ramane “fara zare” adica fara scapare, fara o iesire, care tine prizioniera fiinta umana."Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"La Bacovia, melancolia nu vine din lipsa unei persoane, a unei iubiri, a unor vise ce face fiinta sa aspire la absolutul clipei, ci dimpotriva ea se datoreaza cadrului dezolant, eul liric pierzand orice contact cu lumea din jur si adancindu-se in “bajbaiala” in intuneric. In poezia eminesciana atmosfera este incarcata si material datorita acelor ”grele picuri” ce accentueaza ideea de melancolie ce este traspusa intr-un timp continuu. „Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". In acest context se produce o stagnare a gandurilor, timpul prezent pare oprit si devenit „etern”. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Trecutul insa este resimtit in fosnetul hartiei ce creaza o subtila imagine autidiva: „si tu citesti din roase plicuri”. Adancirea gandurilor in trecut pare fara cale de intoarcere, ca o ratacire temporala ce nu mai poate fi redresata. Timpul trait este imbinat cu timpul mitic: „Visez la basmul vechi al zanei Dochii”. Aparitia iubitei este ca o continuare a visului de dragoste ce ilustreaza imaginea iubitei pierdute. Acesta prezenta este una feerica, iubita fiind o proiectie a trecutului. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"„Mainile reci” accentueaza imposibilitatea unei apropieri fizice, iubirea pierduta nefiind recuperata. Incaperea , sau cadrul interior este la Eminescu un prilej de visare, un cadru perfect al interiorizarii: „Dar si mai bine-i cand afara-i zloata,/ Sa stai visand la foc…”. Materia inconjuratoare impune visarea romantica, pe cand la Bacovia este motivul pentru care eul se adanceste in angoasa si frig.
Mai am un singur dor
Mai am un singur dorMIHAI EMINESCU a devenit o persoanalitate de admirat, cunoscut in intreaga tara, cat si peste hotare.Poezia ,,Mai am un singur dor”, este o poezie deosebit de frumoasa si foarte melancolica.Ea reprezinta o elegie, in care poetul isi exprima sentimentele de tristete, gandul mortii, ultima sa dorinta. Mai am un singur dor.
Mai am un singur dorPoezia este structurata in 4 strofe inegale ca lungime.Poetul nu doreste decat sa moara ,,in linistea seri/Sa ma lasati sa mor”.El doreste sa moara la margine marii, iar somnul lui sa fie lin. Marea (apa) este un element specific operei eminescene.Apa simbolizeaza viata sau inceputul si sfarsitul vietii.De asemenea, codrul, un element des intalnit in poeziile lui EMINESCU, apare si el, insotindul si la sfarsitul vietii, asa cum toata viata i-a fost prieten si l-a ascultat cu drag, poetul doreste sa-i fie aproape.Vrea sa aiba un cer senin, ce simbolizeza viata linistita, in pace, pe care a dus-o poetul.Nu doreste ca moartea lui sa provoace agitatie, nu vrea o mare pompa funerara ,,Nu voi sicriu bogat”.Vrea ca inmormantarea lui safie una simpla.Nu doreste sicriu bogat ci sa i se impletesca un pat din tinere ramuri.Tinerele ramuri reprezinta varsta frageda la care s-a stins poetul, varsta tanara la care a murit.Mai am un singur dor In prima strofa, exista o singura idee fundamentala:aceea care reprezinta unica dorinta a poetolui, inainte de a muri.Doreste doar sa fie aproape de singurele lucruri care i-au inflorit viata ,,apa, codrul, cerul senin”.In adoua strofa, poetul doreste ca nimeni sa nu-l planga ,,doar toamna glas sa dea/ frunzisului vested”.Mai am un singur dor Toamna reprezinta moartea, sfarsitul vietii.De asemenea ,,frunzisul vested” reprezinta moartea , ca si cum, odata cu el, ar muri intreaga natura.Talanga reprezinta sunetul ce prevesteste venirea mortii.Teiul este considerat in poezia eminesciana, un arbore sfant.Ideea celei de-a doua strofa este ca nimeni sa nu-l planga si sa-i fie aproape lucrurile dragi.
Mai am un singur dorPoezia este structurata in 4 strofe inegale ca lungime.Poetul nu doreste decat sa moara ,,in linistea seri/Sa ma lasati sa mor”.El doreste sa moara la margine marii, iar somnul lui sa fie lin. Marea (apa) este un element specific operei eminescene.Apa simbolizeaza viata sau inceputul si sfarsitul vietii.De asemenea, codrul, un element des intalnit in poeziile lui EMINESCU, apare si el, insotindul si la sfarsitul vietii, asa cum toata viata i-a fost prieten si l-a ascultat cu drag, poetul doreste sa-i fie aproape.Vrea sa aiba un cer senin, ce simbolizeza viata linistita, in pace, pe care a dus-o poetul.Nu doreste ca moartea lui sa provoace agitatie, nu vrea o mare pompa funerara ,,Nu voi sicriu bogat”.Vrea ca inmormantarea lui safie una simpla.Nu doreste sicriu bogat ci sa i se impletesca un pat din tinere ramuri.Tinerele ramuri reprezinta varsta frageda la care s-a stins poetul, varsta tanara la care a murit.Mai am un singur dor In prima strofa, exista o singura idee fundamentala:aceea care reprezinta unica dorinta a poetolui, inainte de a muri.Doreste doar sa fie aproape de singurele lucruri care i-au inflorit viata ,,apa, codrul, cerul senin”.In adoua strofa, poetul doreste ca nimeni sa nu-l planga ,,doar toamna glas sa dea/ frunzisului vested”.Mai am un singur dor Toamna reprezinta moartea, sfarsitul vietii.De asemenea ,,frunzisul vested” reprezinta moartea , ca si cum, odata cu el, ar muri intreaga natura.Talanga reprezinta sunetul ce prevesteste venirea mortii.Teiul este considerat in poezia eminesciana, un arbore sfant.Ideea celei de-a doua strofa este ca nimeni sa nu-l planga si sa-i fie aproape lucrurile dragi.
Titanic Vals de Tudor Musatescu
Titanic Vals de Tudor MusatescuTitanic Vals este o piesa de teatru foarte interesanta care se poate juca pe scena. Ea incepe cu o discutie normala intre numerosii membrii ai unei familii: Spirache,capul familiei,un sot iubitor si devotat doar putin prea moale in fata Dacie si Chiriachitei, sotia respectiv soacra sa, 2 tipuri clasice de sotie cicalitoare si soacra autoritara. Intervin in scena si cei 4 copii ai familiei: Traian, baiatul cel mare. Sarmisegetuza, fiica cocheta si fandosita, Decebal, mezinul familiei si cel mai nazdravan totodata si nu in ultimul rand, Gena, fiica lui Spirache din prima casatorie, cel mai linistit membru al familiei, mostenind caracterul tatalui sau.Titanic Vals de Tudor Musatescu.
Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa discutia lor in legatura cu numele copiilor ales de catre bunicul lor, majoritatea pleaca in diferite locuri, ramanand acasa doar Gena care il ajuta pe Decebal la teme. Sunt,insa, curand intrerupti de Titanic Vals de Tudor MusatescuDinu, un bun prieten al lui Traian care era indragostit de Miza (Sarmisegetuza) si care gaseste orice pretext pentru a veni sa o vada, nestiind ca si Gena, la randul ei il iubea in secret. Dupa ce au vorbit putin despre Traian si mai apoi despre Miza si de dragostea pe care i-o poarta, sunt surprinsi de intoarcerea ei acasa. Miza ii cere Genei sa ii lase sa vorbeasca intre patru ochi si il determina pe Dinu sa-i marturiseasca sentimentele lui fata de persoana ei. Apoi, dupa ce le-a aflat ii propune sa se insoare cu el si organizeaza o intalnire la cina pentru a-i cere mana oficial de fata cu familia ei. Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa ce Dinu pleaca in culmea fericirii, reintra Gena in scena. Aceasta auzind discutia celor doi dinainte, o intreaba pe Miza ce a determinat-o sa ia aceasta decizie, iar ea ii marturiseste ca e insarcinata cu iubitul ei Gigi,care a plecat in armata inainte de a afla ca va fii tata. Dina dragoste si din dorinta de a-l salva pe Dinu din aceasta capcana, Gena ii propune surorii sale un plan, in care cele doua pleaca pentru o vreme in provincie, pana se va naste copilul, iar ea il va trece pe numele ei si va prelua aceasta responsabilitate a Mizei.Planul vine ca o scapare pt Sarmisegetuza si aceasta accepta fara sa mai stea pe ganduri si prin urmare a anulat intalnirea cu Dinu .Mai spre seara, cand se adunasera toti la masa, veni vorba despre fratele lui Spirache, putred de bogat si singur pe lume care a plecat cu intr-o croaziera pe mare. Dacia si Chiriachita isi fac planuri si dau in carti, ca vasul sa se scufunde, iar astlef toata averea sa ii revina lui Spirache si familiei lui.
Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa discutia lor in legatura cu numele copiilor ales de catre bunicul lor, majoritatea pleaca in diferite locuri, ramanand acasa doar Gena care il ajuta pe Decebal la teme. Sunt,insa, curand intrerupti de Titanic Vals de Tudor MusatescuDinu, un bun prieten al lui Traian care era indragostit de Miza (Sarmisegetuza) si care gaseste orice pretext pentru a veni sa o vada, nestiind ca si Gena, la randul ei il iubea in secret. Dupa ce au vorbit putin despre Traian si mai apoi despre Miza si de dragostea pe care i-o poarta, sunt surprinsi de intoarcerea ei acasa. Miza ii cere Genei sa ii lase sa vorbeasca intre patru ochi si il determina pe Dinu sa-i marturiseasca sentimentele lui fata de persoana ei. Apoi, dupa ce le-a aflat ii propune sa se insoare cu el si organizeaza o intalnire la cina pentru a-i cere mana oficial de fata cu familia ei. Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa ce Dinu pleaca in culmea fericirii, reintra Gena in scena. Aceasta auzind discutia celor doi dinainte, o intreaba pe Miza ce a determinat-o sa ia aceasta decizie, iar ea ii marturiseste ca e insarcinata cu iubitul ei Gigi,care a plecat in armata inainte de a afla ca va fii tata. Dina dragoste si din dorinta de a-l salva pe Dinu din aceasta capcana, Gena ii propune surorii sale un plan, in care cele doua pleaca pentru o vreme in provincie, pana se va naste copilul, iar ea il va trece pe numele ei si va prelua aceasta responsabilitate a Mizei.Planul vine ca o scapare pt Sarmisegetuza si aceasta accepta fara sa mai stea pe ganduri si prin urmare a anulat intalnirea cu Dinu .Mai spre seara, cand se adunasera toti la masa, veni vorba despre fratele lui Spirache, putred de bogat si singur pe lume care a plecat cu intr-o croaziera pe mare. Dacia si Chiriachita isi fac planuri si dau in carti, ca vasul sa se scufunde, iar astlef toata averea sa ii revina lui Spirache si familiei lui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)