"Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"Cântecul lui Linos / A. Odobescu (1961). Deschizător de drum al direcţiei comparatist-mitologice este Alexandru Odobescu. El consideră că germenele Mioriţei nu poate fi identificat decât într-un „cântec de jale al juneţii învinse”. Cu alte cuvinte, balada îşi are originea într-un vechi ciclu elen al „cântecului lui Linos”. „Mioara este izvorâtă din aceeaşi pornire de spirit, ca toate cântecele antice, ce jeleau pe un păstor tânăr (ucis) în floarea juneţii” (Alexandru Odobescu, Răsunete ale Pindului în Carpaţi, în Revista Română, 1861, reluat în Albumul Macedo-Român, Bucureşti, 1880, p. 83-98 şi în Opere complete, Bucureşti, 1908, vol. II). Teoria n-a avut darul să justifice atitudinea păstorului şi a căzut în desuetudine relativ repede. Însă A. Odobescu va fi considerat un precursor al liniei Muşlea – Brăiloiu – Fochi, cei care vor elabora teza morţii tânărului nelumit."Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari".
"Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"Legenda lui Phrixus / G. Manea (1993). Pornind de la premisa că „punţile stabilite între motivele Mioriţei şi mitologia Greciei antice sunt majore”, Gabriel Manea (Mioriţa şi alte mituri, în Mioriţa, III, nr. 2 (6), Câmpulung Moldovenesc, septembrie 1993, p. 34-35.) propune o serie de paralelisme cu legenda lui Phrixus: „Astfel, o legendă elenă ne spune că Phrixus şi Heelle, fii din prima căsătorie a lui Athanax, regele Orchomennsului, aveau viaţa ameninţată de mama vitregă Nefele. Convingând femeile de la ţară să vrăjească sămânţa pentru semănat, produce înfometarea poporului. "Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"În această situaţie, denaturează răspunsul Oracolului din Delfi, cerând sacrificarea celor doi tineri păstori. Păstori fiind, vor fi avertizaţi de un berbec cu lâna de aur care avea grai omenesc. Copiii îl încalecă, fiind duşi peste mări şi ţări. Fata se îneacă, iar băiatul, ajuns în Colchida, va domni ca fiu al Soarelui, sacrificând berbecul lui Zeus. În Creanga de aur, J.G. Frezer încadrează acest mit în Sacrificiul fiului regelui…”. "Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"- Cult cabiric / Th. D. Speranţia (1915). Poate una dintre cele mai controversate teorii ce a fost formulată vreodată despre Mioriţa aparţine unui autor de cărţi di¬dactice, Theodor D. Speranţia (1856-1929). Încă în debutul expunerii, Speranţia îşi exprimă limpede punctul de vedere: „…Noi socotim că Mioriţa e un rest din cultul cabirilor”. Autorul consideră necesar să precizeze că „Mioriţa nu este cântec sau doină, ci un mit sau legendă rituală” (Th. D. Speranţia, Mioriţa şi căluşarii – urme de la daci, Bucureşti, 1915, p. 4-53)."Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari"Pentru a fi şi mai convingător, plusează: „Mioriţa este un rit care odinioară făcea parte dintr-un oficiu, dintr-o liturghie a cultului cabirilor, o legendă care se recita ori cânta la misterele cabirice, cum de pildă, în cultul creştin, se întrebuinţează astăzi, la slujba de seară, citirea parimiilor şi la slujba de dimineaţă Apostolul”. Mai aflăm faptul că, în cultul cabirilor, „se cinstea fratricidul”, deoarece unul dintre fraţii cabiri „a fost ucis de ceilalţi doi la poalele muntelui Olimp, iar cel omorât este cabirul pe care macedonenii îl adoră cu o patimă nebună”. Deci Mioriţa face parte din cultul cabirilor „şi anume din cultul cabi¬ri¬lor egipteni – germani¨, care invocau numele şi spiritul lui Osiris şi Isis – „deci cabirul cel omorât nu poate fi decât Osiris”.- Legenda celor trei fii ai lui Feridum / Mit iranian / Octavian Buhociu (1979) îşi construieşte teoria pornind de la supoziţia că cio¬ba¬nul mioritic ar putea fi un domnitor (real sau virtual), măreţ în bogăţia şi fru¬mu¬se¬ţea lui, netrudnic, întemeietor: „Ciobanul este un tânăr puternic, un cioban de-o fru¬museţe strălucitoare şi cântăreţ din fluier; un domn sau un domn virtual (…), textele nu ni-l arată muncind sau c-ar trăi din sudoarea frunţii”. Cu această achiziţie, Buhociu realizează similitudini cu mitul de origine al sciţilor, dar şi cu mitul iranian al celor trei fii ai lui Feridum. Conflictul dintre fii ar fi real, „încât primii doi se înţeleg şi ucid pe cel mic”.- Bocet solar / G. Coşbuc. Socotit adesea un veritabil continuator al ideilor Şcolii Ardelene, George Coşbuc (1866-1918) s-a evidenţiat prin culegeri şi prelucrări de folclor, dar şi printr-un interes pentru clasicii greci şi latini. Scrierile sale evidenţiază spiritul popular şi specificul naţional. De pe această poziţie G. Coşbuc nu va ezita să-şi expună punctul de vedere des¬pre Mioriţa, însă luând ca reper versiunea-baladă:„La începutul secolului al XX-lea, G. Coşbuc consideră Mioriţa un bocet solar, interpretând balada în spiritul şcolii mito¬logice şi descoperind urme ale cosmogoniei universale. El stabileşte unele paralelisme: ciobanul ucis este soarele, iar maica bătrână, pământul” (cf. Barbu Theodorescu, Octav Păun, Folclor literar românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 200).O parabolă cosmogonică.- Jertfă ritualică / H. Sanielevici (1931). După o incursiune prin religiile străvechi, H. Sanielevici identifică anumite ele¬mente comune specifice celebrării cultului fecundităţii şi fertilităţii, al bunelor relaţii dintre divinitate şi oameni. În centrul acestui cult se află ritualul unei jertfe, al unui „mesager”. Astfel, H. Sanielevici se referă la omorul – ritual al unui Dionysos, Attis, Adonis, Sabazios, Tamuz, Nergal, Siva, Osiris etc. La geţi, acest zeu se numea Zamolxis. În con¬cluzie, „fiindcă omul jertfit anual întruchipa zeul şi-i purta numele, putem afirma că eroul Mioriţei era un Zamolxis” (H. Sanielevici, Mioriţa sau patimile unui Zamolxis, în Adevărul literar şi artistic, X (1931), nr. 552). Sacrificiul divinităţii / După opinia lui N. Brânda (1991), sorgintea Mioriţei s-ar afla în scenariul mitico-ritual al cultului fertilităţii, un cult „vegetaţional”, în cadrul căruia se practica un rit de sacrificiu al divinităţii substituite. Mioriţa exprimă fabulatoriu cele două faze ale deve¬ni¬rii (mitului, n.n.): moartea şi renaşterea şi „a fost cândva un scenariu ritual ce rememora sacrificiul recuperat al divinităţii, într-un moment important al anului, pro¬ba¬bil Anul Nou, un an nou ce coincidea, după vechile calendare, cu echinocţiul de pri¬mă¬vară” (Nicolae Brânda, Mituri şi antropocentrismul românesc I. Mioriţa, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1991).II. REFLECTAREA UNOR CREDINŢE RELIGIOASE „O legendă creştină”. Folcloristul şi etnograful Simion Florea Marian (1847-1907) s-a alăturat pres¬ti¬gioasei „şcoli folcloristice” iniţiată de B.P. Hasdeu la sfârşitul secolului al XIX-lea, care promova metoda comparatistă. Aceasta este premisa expunerii teoriei potrivit căreia Mio¬riţa îşi trage obârşia dintr-un fapt istoric creştin (moartea şi învierea Mân¬tuitorului). Punctul de plecare al teoriei este frapanta asemănare pe care S.F.Marian o iden¬tifică între imaginea lui Iisus Cristos din baladele şi legendele Maicii Domnului – toate folclorice, care circulau în Moldova şi partea de sud a ţării – şi tânărul cioban din Mioriţa. Aceeaşi acţiune de căutare zadarnică a Maicii Domnului, dar şi a maicii bătrâne din Mioriţa, acelaşi portret al celui căutat („Feţişoara lui / Spuma laptelui, / Puşculiţa lui / Durdu-i cerului, / Săbiuţa lui / Fulgerul cerului”). „Identitatea aceasta dintre imaginea lui Iisus cu cea a ciobanului tânăr moldovean din balada Mioriţa l-a determinat pe Simion Fl. Marian să afirme că Mioriţa îşi trage originea din această legendă creştină”. Esenţializarea creştinismului / L. Blaga (1936). Versul „Pe-o gură de rai” (varianta Alecsandri) l-a determinat pe Lucian Blaga (Spaţiul mioritic, 1936) să se opună ideilor din epocă ce susţineau cu multă convingere substratul laic, precreştin, şi să sesizeze apropierea uşor perceptibilă cu esenţa creştinismului. Pentru Blaga, „împăcarea cu moartea” a ciobănaşului se realizează pe coordonate vădit ortodoxe. Iar moartea, „prin faptul că e echivalentă cu nunta”, sugerează „unirea sacramentală cu o stihie cosmică”.Referindu-se la întregul fond al baladei, concluzionează: „… Iată în¬trea¬ga natură prefăcută în «biserică»”. L. Blaga este convins că toate aceste elemente sunt ingre¬di¬en¬tele definitorii ale genezei mioritice, iar fondul eminamente creştin nu poate fi contestat. Hristos şi sufletul omenesc / D. Stăniloae (1993). „Mioriţa este Hristos şi sufletul omenesc. Cei trei ciobani – cel care are oi mai multe cred că este Hristos, iar ceilalţi doi: Pilat şi evreii. Şi el are ca mireasă sufletul ome¬nesc. Iată cât de adâncă este Mioriţa! Se simte că poporul nostru este un popor creştin” – a afirmat Părintele Stăniloae în primăvara anului 1993 (în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 189, 1997). Aceasta este, fără îndoială, una dintre cele mai tranşante poziţii care defineşte di¬men¬siunea religioasă a Mioriţei, fără pic de ezitare, în mod limpede şi curat. Personalita¬tea puternică şi erudiţia profesorului Stă¬ni¬loae conferă autoritatea necesară acestui punct de vedere.
marți, 4 noiembrie 2008
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Scoica de Lucian Blaga
Scoica de Lucian BlagaPoezia “Scoica” de Lucian Blaga face parte din volumul de poezii intitulat “Poemele luminii”. Lucian Blaga preia si dezvolta o tema de circulatie universala, si anume cunoasterea. Poetul traieste intr-o lume invaluita in mister iar scopul lui este de a tinde tot mai mult spre cunoastere ca si stare existentiala. In poemul “Eu nu stivesc corola de minuni a lumii” care deschide primul sau volum de poezii, Blaga face evident antagonismul intre “lumina mea” si “lumina altora”. Lumina altora este una rationala, este o cunoastere imediata, in timp ce lumina poetului este potentatoare a misterului.
Scoica de Lucian BlagaPoezia “Scoica” continua intr-o oarecare masura acesta perspectiva a cunosterii. Blaga in opera sa propune teme filozofice bazate pe meditatie poetica. In poezia “Soica” reiese cu putere ideea de epuizare a vitalitatii patimase si dorinta de intoarcere la o liniste pierduta. “Cu-n zambet privesc in mine/ si inima mi-o prind in mine”. Scoica de Lucian BlagaAceste versuri exprima adancirea poetului in suflet, a cautarii pe sine si a interiorizarii. Inima prinsa in mana este de fapt sufletul poetului care este prins intr-o lume neinteleasa si straina. “Tremurand imi strang comoara la ureche si ascult”. Comoara semnifica insusi sufletul, totalitatea gandurilor si ideilor ce razbat aceasta lume. Ascultarea ei presupune recunoasterea de sine, acceptarea suferintei si a misterului ce inconjoara aceasta dorinta de evadare a eului liric. Scoica de Lucian BlagaInima se dovedeste a fi o scoica din a carei interior rasuna misterul sau cum spune poetul “o mare necunoscuta. Poezia “Scoica” este de fapt o poezie filozofica, o poezie ce poate fi comparata cu o evadare din necunoscut si aspirarea catre cunosterea deplina. Poetul este capturat intre ganduri si suferinta, inre patimile acestei lumi si devine incert, nu se mai poat regasi pe sine in acest val urias al framantarilor interioare. Aspira doar spre a iesi din acesta stare. Zvonul, ce “rasuna prelung si neinteles” reprezinta incertitudinea ce l-a cuprins pe poet in urma departarii del umea ideala. el nu mai stie daca acesta lume exista sau nu, dar stie ca poate aspira sa o vada si sa ajunga intr-o buna zi la ea. Repetitia verbelui “ajunge” la viitor are scopul de a face cat mai evidenta nesiguranta dar si dorinta neschimbata de a vedea “malul acelei mari”. Scoica de Lucian BlagaMarea “pe care o simte dar nu o vede” este o incursiune in necunoscut, in misterul cunosterii. Poetul simte lume asuprerioara la care aspira sa ajunga, insa nu o poate vedea datorita decaderii, a conditiei omului comun condamnat la asteptare. Intrebarea ce incheie acesta poezie vine ca un stigat mut pentru o lume care oricum nu il aude si nu intelege acesta cautare. Poezia este o aspirare catre absolut, spre dobandirea unor valori superioare. Blaga este poeul mondernist ce face din poezie o modalitate de a tresarii simtul filozofic. Poezia nu patreaza o versificatie anume, ceea ce ii confera fluididate in deprinderea mesajului poetic.
Scoica de Lucian BlagaPoezia “Scoica” continua intr-o oarecare masura acesta perspectiva a cunosterii. Blaga in opera sa propune teme filozofice bazate pe meditatie poetica. In poezia “Soica” reiese cu putere ideea de epuizare a vitalitatii patimase si dorinta de intoarcere la o liniste pierduta. “Cu-n zambet privesc in mine/ si inima mi-o prind in mine”. Scoica de Lucian BlagaAceste versuri exprima adancirea poetului in suflet, a cautarii pe sine si a interiorizarii. Inima prinsa in mana este de fapt sufletul poetului care este prins intr-o lume neinteleasa si straina. “Tremurand imi strang comoara la ureche si ascult”. Comoara semnifica insusi sufletul, totalitatea gandurilor si ideilor ce razbat aceasta lume. Ascultarea ei presupune recunoasterea de sine, acceptarea suferintei si a misterului ce inconjoara aceasta dorinta de evadare a eului liric. Scoica de Lucian BlagaInima se dovedeste a fi o scoica din a carei interior rasuna misterul sau cum spune poetul “o mare necunoscuta. Poezia “Scoica” este de fapt o poezie filozofica, o poezie ce poate fi comparata cu o evadare din necunoscut si aspirarea catre cunosterea deplina. Poetul este capturat intre ganduri si suferinta, inre patimile acestei lumi si devine incert, nu se mai poat regasi pe sine in acest val urias al framantarilor interioare. Aspira doar spre a iesi din acesta stare. Zvonul, ce “rasuna prelung si neinteles” reprezinta incertitudinea ce l-a cuprins pe poet in urma departarii del umea ideala. el nu mai stie daca acesta lume exista sau nu, dar stie ca poate aspira sa o vada si sa ajunga intr-o buna zi la ea. Repetitia verbelui “ajunge” la viitor are scopul de a face cat mai evidenta nesiguranta dar si dorinta neschimbata de a vedea “malul acelei mari”. Scoica de Lucian BlagaMarea “pe care o simte dar nu o vede” este o incursiune in necunoscut, in misterul cunosterii. Poetul simte lume asuprerioara la care aspira sa ajunga, insa nu o poate vedea datorita decaderii, a conditiei omului comun condamnat la asteptare. Intrebarea ce incheie acesta poezie vine ca un stigat mut pentru o lume care oricum nu il aude si nu intelege acesta cautare. Poezia este o aspirare catre absolut, spre dobandirea unor valori superioare. Blaga este poeul mondernist ce face din poezie o modalitate de a tresarii simtul filozofic. Poezia nu patreaza o versificatie anume, ceea ce ii confera fluididate in deprinderea mesajului poetic.
S-a dus amorul de Mihai Eminescu
S-a dus amorul de Mihai EminescuPoezia “S-a dus amorul...” de Mihai Eminescu este o poezia romantica avand ca tema universala iubirea. In poezia eminesciana intalnim de cele mai multe ori o impletire armonioasa a doua teme, si anume natura si dragoastea. Eminescu preia aceste teme dintr-o sensibilitate pura, exceptionala, din melancolia lui structurala si, deopotriva, din nepotolita lui sete de viata, de perfectiune si absolut. Poezia “S-a dus amorul” este o poezie in care melancolia si destramarea visului de dragoste sunt resimtite profund in sufletul poetului.
S-a dus amorul... de Mihai EminescuAmorul “supus amandurora” este pierdut, nemaiputand fi posibila inca o poveste de iubire. La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaza tematic, ci se constituie ca urmarea unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua sentimente ingemanate convertindu-se intr-o stare sau o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane. Mai mult decat atat – impatimit de viata, Eminescu este prin excelenta un poet al iubirii si naturii, caci, mai cu seama, cu poezia iubirii si naturii din creatia sa se produce acel salt uluitor in dezvoltarea liricii noastre, largindu-i nemasurat orizontul si imbogatind-o pe toate laturile – de la lumea simtamantelor, a ideilor si a atitudinilor pana in domeniul limbii, al simbolurilor si muzicalitatii versurilor. S-a dus amorul... de Mihai EminescuPoezia „S-a dus amorul” arata cum natura face parte din visul de iubire, ea fiind o prezenta eterna in acest cadru romantic. Tristul amor ingropat in „mrumur de izvor” si in „ senin de stele” face evidenta relationarea iubirii cu a naturii fara de care profunzimea sentimentelor si a trairilor nu ar fi fost posibila. Eul poetic traieste revoltat o ipostaza confuza a vietii in care amintirea amorului dus, il bantuie dar acre nu il mai misca si nu il mai face sa tresara ca altadata. Prin sintagma „jalea mea adanca” se creeza o imagine a suferintei care a fost, dar care acum este regretata deoarece suferinta implica si trairea momentului de iubire. Poezia „S-a dus amorul...” nu este o poezie care dezvolta tulburatoare adancimi tematice, dar este o poezie in acre limbajul poetic se dovedeste a fi un element de esenta in structura poeziei. Iubirea se impleteste cu elemente din natura „izvorul”, „stelele” si odata cu acestea se impleteste si dorinta cu regretul, amintirea cu nostalgia. Vocativul „iubito” din a patra strofa creeaza impresia unei prezente imediate, poetul se exprima ca si cand iubita i-ar fi fost alaturi. S-a dus amorul de Mihai Eminescu„Ochii intunecati / renascatori in moarte” este o metafora ce exprima durerea lasata in urma de iubita in urma despartirii. Visul de iubire este frumos amintit de poet in versurile „cu acel smerit suras/ cu acea blanda fata/ sa faci din viata mea un vis/ si din visul meu viata”. Aceste versuri arata intensitatea trairii emotiei, cand cuprins de iubire totul devine neclar si feeric. In strofa a opta regasim un motiv eminescian foarte abordat in poeziile sale.
S-a dus amorul... de Mihai EminescuAmorul “supus amandurora” este pierdut, nemaiputand fi posibila inca o poveste de iubire. La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaza tematic, ci se constituie ca urmarea unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua sentimente ingemanate convertindu-se intr-o stare sau o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane. Mai mult decat atat – impatimit de viata, Eminescu este prin excelenta un poet al iubirii si naturii, caci, mai cu seama, cu poezia iubirii si naturii din creatia sa se produce acel salt uluitor in dezvoltarea liricii noastre, largindu-i nemasurat orizontul si imbogatind-o pe toate laturile – de la lumea simtamantelor, a ideilor si a atitudinilor pana in domeniul limbii, al simbolurilor si muzicalitatii versurilor. S-a dus amorul... de Mihai EminescuPoezia „S-a dus amorul” arata cum natura face parte din visul de iubire, ea fiind o prezenta eterna in acest cadru romantic. Tristul amor ingropat in „mrumur de izvor” si in „ senin de stele” face evidenta relationarea iubirii cu a naturii fara de care profunzimea sentimentelor si a trairilor nu ar fi fost posibila. Eul poetic traieste revoltat o ipostaza confuza a vietii in care amintirea amorului dus, il bantuie dar acre nu il mai misca si nu il mai face sa tresara ca altadata. Prin sintagma „jalea mea adanca” se creeza o imagine a suferintei care a fost, dar care acum este regretata deoarece suferinta implica si trairea momentului de iubire. Poezia „S-a dus amorul...” nu este o poezie care dezvolta tulburatoare adancimi tematice, dar este o poezie in acre limbajul poetic se dovedeste a fi un element de esenta in structura poeziei. Iubirea se impleteste cu elemente din natura „izvorul”, „stelele” si odata cu acestea se impleteste si dorinta cu regretul, amintirea cu nostalgia. Vocativul „iubito” din a patra strofa creeaza impresia unei prezente imediate, poetul se exprima ca si cand iubita i-ar fi fost alaturi. S-a dus amorul de Mihai Eminescu„Ochii intunecati / renascatori in moarte” este o metafora ce exprima durerea lasata in urma de iubita in urma despartirii. Visul de iubire este frumos amintit de poet in versurile „cu acel smerit suras/ cu acea blanda fata/ sa faci din viata mea un vis/ si din visul meu viata”. Aceste versuri arata intensitatea trairii emotiei, cand cuprins de iubire totul devine neclar si feeric. In strofa a opta regasim un motiv eminescian foarte abordat in poeziile sale.
Eneida de Vergilius - rezumat
Eneida de Vergilius - rezumatOpera incepe cu asa-zisa retragere a grecilor de pe pamanul troian si aparitia calului de lemn in fata cetatii, din care, la lasarea noptii iese o intreaga armata de soldati greci care incendiaza Troia.Enea, conducatorul troienilor, este indemnat de catre mama lui, Venus-Afrodita sa plece din cetatea Troiana. Acesta primeste un semn ca fiul lui va fi aparat de zei si isi pierde sotia.
Eneida de Vergilius - rezumatTroienii naufragiaza in insula lui Licurg, de unde, sfatuit de polidor, pleaca (fiul lui Priam). Ajunsi pe insula Delos, oracolul zeului Apollon ii trimite in Creta, unde ciuma se napusteste asupra lor. In urma unui vis, parasesc Creta si ajung pe insulele Strofoade, loc in care harpiile ii blesteama. Troienii poposesc apoi in portul Chaonia unde au fost promiti bine de catre Helenus. Printre sfaturile date, acesta ii spune lui Enea sa ocoleasca Sicilia si sa inalte jertfe Junonei, deoarece aceasta ii uraste pe troieni. Eneida de Vergilius - rezumatTroienii ocolesc Caribda si Scila,dar furtuna de pe mare ii duce in fata vulcanului Etna. Acolo, un grec le zice sa se salveze, deoarece acolo locuiesc ciclopi. Urmatoarea destinatie este Dreapana, unde Enea isi pierde tatal, pe Anchise. Plecand spre urmatoarea destinatie, Junona ii indeparteaza pe troieni de tarm, (cu ajutorul lui Eolus), dar Neptun ii duce la mal.Eneida de Vergilius - rezumatEnea, sfatuit de Afrodita, merge la regina Didona, dar Junona actioneaza din nou, facandu-i sa se indragosteasca unul de celalalt, mai tarziu cununandu-i. Lui Enea I se aminteste insa ca trebuie sa cladesca o noua cetate, deci trebuie sa o paraseasca pe Didona, care se sinucide. Enea se intoarce la regele Acesta unde ii face parastasul de 1 an tatalui sau. Junona o trimite pe Iris in chip uman printre femeile din Troia si incep sa dea foc corabiilor. Deoarece nu aveau cu ce sa mearga mai departe, o parte dintre troieni este nevoita sa isi cladeasca un imperiu acolo.Ajuns in Italia, Enea merge in infern pt a-I cere tatalui sau sfaturi. Acolo o intalneste si pe sotia lui care nu a vrut sa ii vobeasca. Dandu-i Proserpinei crenguta de aur, aceasta il trimise in rai unde tatal sau ii prevesteste viitorul (Julus-Romulus-Cezar-August Octavian).Eneida de Vergilius - rezumatTroienii pleaca in tara regelui Latinus. Acesta avea o fiica, pe Lavinia care era promisa regelui Turnus. Junona o trimite pe Alecto sa puna ura intre regi. Astfel incepe razboiul. Junona ii tine partea lui Turnus, aparandu-l. Amazoanele i se alatura, dar troienii omorand-o pe regina lor, ii sperie armata lui Turnus.
Eneida de Vergilius - rezumatTroienii naufragiaza in insula lui Licurg, de unde, sfatuit de polidor, pleaca (fiul lui Priam). Ajunsi pe insula Delos, oracolul zeului Apollon ii trimite in Creta, unde ciuma se napusteste asupra lor. In urma unui vis, parasesc Creta si ajung pe insulele Strofoade, loc in care harpiile ii blesteama. Troienii poposesc apoi in portul Chaonia unde au fost promiti bine de catre Helenus. Printre sfaturile date, acesta ii spune lui Enea sa ocoleasca Sicilia si sa inalte jertfe Junonei, deoarece aceasta ii uraste pe troieni. Eneida de Vergilius - rezumatTroienii ocolesc Caribda si Scila,dar furtuna de pe mare ii duce in fata vulcanului Etna. Acolo, un grec le zice sa se salveze, deoarece acolo locuiesc ciclopi. Urmatoarea destinatie este Dreapana, unde Enea isi pierde tatal, pe Anchise. Plecand spre urmatoarea destinatie, Junona ii indeparteaza pe troieni de tarm, (cu ajutorul lui Eolus), dar Neptun ii duce la mal.Eneida de Vergilius - rezumatEnea, sfatuit de Afrodita, merge la regina Didona, dar Junona actioneaza din nou, facandu-i sa se indragosteasca unul de celalalt, mai tarziu cununandu-i. Lui Enea I se aminteste insa ca trebuie sa cladesca o noua cetate, deci trebuie sa o paraseasca pe Didona, care se sinucide. Enea se intoarce la regele Acesta unde ii face parastasul de 1 an tatalui sau. Junona o trimite pe Iris in chip uman printre femeile din Troia si incep sa dea foc corabiilor. Deoarece nu aveau cu ce sa mearga mai departe, o parte dintre troieni este nevoita sa isi cladeasca un imperiu acolo.Ajuns in Italia, Enea merge in infern pt a-I cere tatalui sau sfaturi. Acolo o intalneste si pe sotia lui care nu a vrut sa ii vobeasca. Dandu-i Proserpinei crenguta de aur, aceasta il trimise in rai unde tatal sau ii prevesteste viitorul (Julus-Romulus-Cezar-August Octavian).Eneida de Vergilius - rezumatTroienii pleaca in tara regelui Latinus. Acesta avea o fiica, pe Lavinia care era promisa regelui Turnus. Junona o trimite pe Alecto sa puna ura intre regi. Astfel incepe razboiul. Junona ii tine partea lui Turnus, aparandu-l. Amazoanele i se alatura, dar troienii omorand-o pe regina lor, ii sperie armata lui Turnus.
Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia
"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Sonetul este poezia cu forma fixa, alcatuita din doua catrene si doua tertin, are ritm iambic si masura versului de unspsrezece silabe. Dintre cei mai importanti poeti romani ce au cultivat acesta poezie cu forma fixa se numara Mihai Eminescu si Vasile Voiculescu, George Bacovia. In sonetele eminesciene se imbina nostalgia romantica a iubirii pierdute cu structura clasica a poeziei. Sonetul lui Eminescu “Afara-i toamna” exprima melancolia lasata in urma de o iubire care nu a fost traita si doar visata si ravnita. Atmosfera redata in poezie este una incarcata cu nostalgie in care toamna reprezinta legatura ce se face intre natura si sentiment.
"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Sonetele romantice se deosebesc cu mult de sonetele simboliste. Sonetul lui Bacovia face posibila nu o imbinare intre structura si tematica, asa cum se intampla in cazul sonetului eminescian, ci o completare la muzicalitatea conferita de estetica simbolista. Aspectul prozodic al sonetului bacovian se imbina cu tematica simbolista. Bacovia nu respecta masura unitara a versurilor , iar repetarea unor cuvinte precum “noapte”, “casa”, “triste” accentueaza caracterul obsesiv al poeziei. Tema din sonetul eminescian este iubirea, dar o iubire neimplinita, dupa care poetul ravneste si sufera. Timpul este parca prins in vesnicie, “Sa stai visand la foc”, iar visul de iubire, dorul face ca timpul sa fie un prezent continuu, o neincetata dorinta. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Suferinta eminesciana este foarte diferita de cea bacoviana, Eminescu fiind rapus de melancolia unei iubiri neincepute, pe cand la Bacovia suferinta este o stare existentiala, o stare ce nu piere ci doar este sustinuta de cadrul obscur. In “Sonet” de Bacovia este ilustrata o lume in declin, in dezechilibru, atmosfera fiind una apasatoare, noaptea e “uda, grea”, incarcata de o materie lichida, mahalaua este invaluita in intuneric. Toate acestea sugereaza nu numai descompunerea unui cadru obositor ci si o destramare interioara, un suflet imprastiat in neant. “E-o noapte uda, grea, te-neci afara./Prin ceata - obosite, rosii, fara zare-/ Ard afumate, triste felinare,/ Ca intr-o crasma umeda, nmurdara.” Spatiul sufocant si inchis ramane “fara zare” adica fara scapare, fara o iesire, care tine prizioniera fiinta umana."Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"La Bacovia, melancolia nu vine din lipsa unei persoane, a unei iubiri, a unor vise ce face fiinta sa aspire la absolutul clipei, ci dimpotriva ea se datoreaza cadrului dezolant, eul liric pierzand orice contact cu lumea din jur si adancindu-se in “bajbaiala” in intuneric. In poezia eminesciana atmosfera este incarcata si material datorita acelor ”grele picuri” ce accentueaza ideea de melancolie ce este traspusa intr-un timp continuu. „Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". In acest context se produce o stagnare a gandurilor, timpul prezent pare oprit si devenit „etern”. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Trecutul insa este resimtit in fosnetul hartiei ce creaza o subtila imagine autidiva: „si tu citesti din roase plicuri”. Adancirea gandurilor in trecut pare fara cale de intoarcere, ca o ratacire temporala ce nu mai poate fi redresata. Timpul trait este imbinat cu timpul mitic: „Visez la basmul vechi al zanei Dochii”. Aparitia iubitei este ca o continuare a visului de dragoste ce ilustreaza imaginea iubitei pierdute. Acesta prezenta este una feerica, iubita fiind o proiectie a trecutului. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"„Mainile reci” accentueaza imposibilitatea unei apropieri fizice, iubirea pierduta nefiind recuperata. Incaperea , sau cadrul interior este la Eminescu un prilej de visare, un cadru perfect al interiorizarii: „Dar si mai bine-i cand afara-i zloata,/ Sa stai visand la foc…”. Materia inconjuratoare impune visarea romantica, pe cand la Bacovia este motivul pentru care eul se adanceste in angoasa si frig.
"Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Sonetele romantice se deosebesc cu mult de sonetele simboliste. Sonetul lui Bacovia face posibila nu o imbinare intre structura si tematica, asa cum se intampla in cazul sonetului eminescian, ci o completare la muzicalitatea conferita de estetica simbolista. Aspectul prozodic al sonetului bacovian se imbina cu tematica simbolista. Bacovia nu respecta masura unitara a versurilor , iar repetarea unor cuvinte precum “noapte”, “casa”, “triste” accentueaza caracterul obsesiv al poeziei. Tema din sonetul eminescian este iubirea, dar o iubire neimplinita, dupa care poetul ravneste si sufera. Timpul este parca prins in vesnicie, “Sa stai visand la foc”, iar visul de iubire, dorul face ca timpul sa fie un prezent continuu, o neincetata dorinta. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Suferinta eminesciana este foarte diferita de cea bacoviana, Eminescu fiind rapus de melancolia unei iubiri neincepute, pe cand la Bacovia suferinta este o stare existentiala, o stare ce nu piere ci doar este sustinuta de cadrul obscur. In “Sonet” de Bacovia este ilustrata o lume in declin, in dezechilibru, atmosfera fiind una apasatoare, noaptea e “uda, grea”, incarcata de o materie lichida, mahalaua este invaluita in intuneric. Toate acestea sugereaza nu numai descompunerea unui cadru obositor ci si o destramare interioara, un suflet imprastiat in neant. “E-o noapte uda, grea, te-neci afara./Prin ceata - obosite, rosii, fara zare-/ Ard afumate, triste felinare,/ Ca intr-o crasma umeda, nmurdara.” Spatiul sufocant si inchis ramane “fara zare” adica fara scapare, fara o iesire, care tine prizioniera fiinta umana."Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"La Bacovia, melancolia nu vine din lipsa unei persoane, a unei iubiri, a unor vise ce face fiinta sa aspire la absolutul clipei, ci dimpotriva ea se datoreaza cadrului dezolant, eul liric pierzand orice contact cu lumea din jur si adancindu-se in “bajbaiala” in intuneric. In poezia eminesciana atmosfera este incarcata si material datorita acelor ”grele picuri” ce accentueaza ideea de melancolie ce este traspusa intr-un timp continuu. „Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". In acest context se produce o stagnare a gandurilor, timpul prezent pare oprit si devenit „etern”. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"Trecutul insa este resimtit in fosnetul hartiei ce creaza o subtila imagine autidiva: „si tu citesti din roase plicuri”. Adancirea gandurilor in trecut pare fara cale de intoarcere, ca o ratacire temporala ce nu mai poate fi redresata. Timpul trait este imbinat cu timpul mitic: „Visez la basmul vechi al zanei Dochii”. Aparitia iubitei este ca o continuare a visului de dragoste ce ilustreaza imaginea iubitei pierdute. Acesta prezenta este una feerica, iubita fiind o proiectie a trecutului. "Paralelism intre Sonet de Mihai Eminescu si Sonet de George Bacovia"„Mainile reci” accentueaza imposibilitatea unei apropieri fizice, iubirea pierduta nefiind recuperata. Incaperea , sau cadrul interior este la Eminescu un prilej de visare, un cadru perfect al interiorizarii: „Dar si mai bine-i cand afara-i zloata,/ Sa stai visand la foc…”. Materia inconjuratoare impune visarea romantica, pe cand la Bacovia este motivul pentru care eul se adanceste in angoasa si frig.
Mai am un singur dor
Mai am un singur dorMIHAI EMINESCU a devenit o persoanalitate de admirat, cunoscut in intreaga tara, cat si peste hotare.Poezia ,,Mai am un singur dor”, este o poezie deosebit de frumoasa si foarte melancolica.Ea reprezinta o elegie, in care poetul isi exprima sentimentele de tristete, gandul mortii, ultima sa dorinta. Mai am un singur dor.
Mai am un singur dorPoezia este structurata in 4 strofe inegale ca lungime.Poetul nu doreste decat sa moara ,,in linistea seri/Sa ma lasati sa mor”.El doreste sa moara la margine marii, iar somnul lui sa fie lin. Marea (apa) este un element specific operei eminescene.Apa simbolizeaza viata sau inceputul si sfarsitul vietii.De asemenea, codrul, un element des intalnit in poeziile lui EMINESCU, apare si el, insotindul si la sfarsitul vietii, asa cum toata viata i-a fost prieten si l-a ascultat cu drag, poetul doreste sa-i fie aproape.Vrea sa aiba un cer senin, ce simbolizeza viata linistita, in pace, pe care a dus-o poetul.Nu doreste ca moartea lui sa provoace agitatie, nu vrea o mare pompa funerara ,,Nu voi sicriu bogat”.Vrea ca inmormantarea lui safie una simpla.Nu doreste sicriu bogat ci sa i se impletesca un pat din tinere ramuri.Tinerele ramuri reprezinta varsta frageda la care s-a stins poetul, varsta tanara la care a murit.Mai am un singur dor In prima strofa, exista o singura idee fundamentala:aceea care reprezinta unica dorinta a poetolui, inainte de a muri.Doreste doar sa fie aproape de singurele lucruri care i-au inflorit viata ,,apa, codrul, cerul senin”.In adoua strofa, poetul doreste ca nimeni sa nu-l planga ,,doar toamna glas sa dea/ frunzisului vested”.Mai am un singur dor Toamna reprezinta moartea, sfarsitul vietii.De asemenea ,,frunzisul vested” reprezinta moartea , ca si cum, odata cu el, ar muri intreaga natura.Talanga reprezinta sunetul ce prevesteste venirea mortii.Teiul este considerat in poezia eminesciana, un arbore sfant.Ideea celei de-a doua strofa este ca nimeni sa nu-l planga si sa-i fie aproape lucrurile dragi.
Mai am un singur dorPoezia este structurata in 4 strofe inegale ca lungime.Poetul nu doreste decat sa moara ,,in linistea seri/Sa ma lasati sa mor”.El doreste sa moara la margine marii, iar somnul lui sa fie lin. Marea (apa) este un element specific operei eminescene.Apa simbolizeaza viata sau inceputul si sfarsitul vietii.De asemenea, codrul, un element des intalnit in poeziile lui EMINESCU, apare si el, insotindul si la sfarsitul vietii, asa cum toata viata i-a fost prieten si l-a ascultat cu drag, poetul doreste sa-i fie aproape.Vrea sa aiba un cer senin, ce simbolizeza viata linistita, in pace, pe care a dus-o poetul.Nu doreste ca moartea lui sa provoace agitatie, nu vrea o mare pompa funerara ,,Nu voi sicriu bogat”.Vrea ca inmormantarea lui safie una simpla.Nu doreste sicriu bogat ci sa i se impletesca un pat din tinere ramuri.Tinerele ramuri reprezinta varsta frageda la care s-a stins poetul, varsta tanara la care a murit.Mai am un singur dor In prima strofa, exista o singura idee fundamentala:aceea care reprezinta unica dorinta a poetolui, inainte de a muri.Doreste doar sa fie aproape de singurele lucruri care i-au inflorit viata ,,apa, codrul, cerul senin”.In adoua strofa, poetul doreste ca nimeni sa nu-l planga ,,doar toamna glas sa dea/ frunzisului vested”.Mai am un singur dor Toamna reprezinta moartea, sfarsitul vietii.De asemenea ,,frunzisul vested” reprezinta moartea , ca si cum, odata cu el, ar muri intreaga natura.Talanga reprezinta sunetul ce prevesteste venirea mortii.Teiul este considerat in poezia eminesciana, un arbore sfant.Ideea celei de-a doua strofa este ca nimeni sa nu-l planga si sa-i fie aproape lucrurile dragi.
Titanic Vals de Tudor Musatescu
Titanic Vals de Tudor MusatescuTitanic Vals este o piesa de teatru foarte interesanta care se poate juca pe scena. Ea incepe cu o discutie normala intre numerosii membrii ai unei familii: Spirache,capul familiei,un sot iubitor si devotat doar putin prea moale in fata Dacie si Chiriachitei, sotia respectiv soacra sa, 2 tipuri clasice de sotie cicalitoare si soacra autoritara. Intervin in scena si cei 4 copii ai familiei: Traian, baiatul cel mare. Sarmisegetuza, fiica cocheta si fandosita, Decebal, mezinul familiei si cel mai nazdravan totodata si nu in ultimul rand, Gena, fiica lui Spirache din prima casatorie, cel mai linistit membru al familiei, mostenind caracterul tatalui sau.Titanic Vals de Tudor Musatescu.
Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa discutia lor in legatura cu numele copiilor ales de catre bunicul lor, majoritatea pleaca in diferite locuri, ramanand acasa doar Gena care il ajuta pe Decebal la teme. Sunt,insa, curand intrerupti de Titanic Vals de Tudor MusatescuDinu, un bun prieten al lui Traian care era indragostit de Miza (Sarmisegetuza) si care gaseste orice pretext pentru a veni sa o vada, nestiind ca si Gena, la randul ei il iubea in secret. Dupa ce au vorbit putin despre Traian si mai apoi despre Miza si de dragostea pe care i-o poarta, sunt surprinsi de intoarcerea ei acasa. Miza ii cere Genei sa ii lase sa vorbeasca intre patru ochi si il determina pe Dinu sa-i marturiseasca sentimentele lui fata de persoana ei. Apoi, dupa ce le-a aflat ii propune sa se insoare cu el si organizeaza o intalnire la cina pentru a-i cere mana oficial de fata cu familia ei. Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa ce Dinu pleaca in culmea fericirii, reintra Gena in scena. Aceasta auzind discutia celor doi dinainte, o intreaba pe Miza ce a determinat-o sa ia aceasta decizie, iar ea ii marturiseste ca e insarcinata cu iubitul ei Gigi,care a plecat in armata inainte de a afla ca va fii tata. Dina dragoste si din dorinta de a-l salva pe Dinu din aceasta capcana, Gena ii propune surorii sale un plan, in care cele doua pleaca pentru o vreme in provincie, pana se va naste copilul, iar ea il va trece pe numele ei si va prelua aceasta responsabilitate a Mizei.Planul vine ca o scapare pt Sarmisegetuza si aceasta accepta fara sa mai stea pe ganduri si prin urmare a anulat intalnirea cu Dinu .Mai spre seara, cand se adunasera toti la masa, veni vorba despre fratele lui Spirache, putred de bogat si singur pe lume care a plecat cu intr-o croaziera pe mare. Dacia si Chiriachita isi fac planuri si dau in carti, ca vasul sa se scufunde, iar astlef toata averea sa ii revina lui Spirache si familiei lui.
Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa discutia lor in legatura cu numele copiilor ales de catre bunicul lor, majoritatea pleaca in diferite locuri, ramanand acasa doar Gena care il ajuta pe Decebal la teme. Sunt,insa, curand intrerupti de Titanic Vals de Tudor MusatescuDinu, un bun prieten al lui Traian care era indragostit de Miza (Sarmisegetuza) si care gaseste orice pretext pentru a veni sa o vada, nestiind ca si Gena, la randul ei il iubea in secret. Dupa ce au vorbit putin despre Traian si mai apoi despre Miza si de dragostea pe care i-o poarta, sunt surprinsi de intoarcerea ei acasa. Miza ii cere Genei sa ii lase sa vorbeasca intre patru ochi si il determina pe Dinu sa-i marturiseasca sentimentele lui fata de persoana ei. Apoi, dupa ce le-a aflat ii propune sa se insoare cu el si organizeaza o intalnire la cina pentru a-i cere mana oficial de fata cu familia ei. Titanic Vals de Tudor MusatescuDupa ce Dinu pleaca in culmea fericirii, reintra Gena in scena. Aceasta auzind discutia celor doi dinainte, o intreaba pe Miza ce a determinat-o sa ia aceasta decizie, iar ea ii marturiseste ca e insarcinata cu iubitul ei Gigi,care a plecat in armata inainte de a afla ca va fii tata. Dina dragoste si din dorinta de a-l salva pe Dinu din aceasta capcana, Gena ii propune surorii sale un plan, in care cele doua pleaca pentru o vreme in provincie, pana se va naste copilul, iar ea il va trece pe numele ei si va prelua aceasta responsabilitate a Mizei.Planul vine ca o scapare pt Sarmisegetuza si aceasta accepta fara sa mai stea pe ganduri si prin urmare a anulat intalnirea cu Dinu .Mai spre seara, cand se adunasera toti la masa, veni vorba despre fratele lui Spirache, putred de bogat si singur pe lume care a plecat cu intr-o croaziera pe mare. Dacia si Chiriachita isi fac planuri si dau in carti, ca vasul sa se scufunde, iar astlef toata averea sa ii revina lui Spirache si familiei lui.
Limba - mama, icoana sufletelor noastre
Limba - mama, icoana sufletelor noastreCopilaria este aidoma albinei care aduna nectarul pentru a face miere.Orice copil este un trofeu pe care viata il smulge mortii in marea batalie care dureaza de miliarde de ani si al carei sfirsit nu se cunoaste inca.Si orce copil are nevoie de o copilarie asemenea unei stofe ai naturii pe crea a brodato imaginatia.Copilaria este cea mai nevinovata,cea ma ingereasca,dar in acelasi timp si cea mai imorala ,cea mai sadica si perversa virsta a omului.Limba - mama, icoana sufletelor noastre.
Limba - mama, icoana sufletelor noastreNu exista nici un om care san u-si aminteasca de aceasta virsta ca un vis disparut cu carea nimeni nu poate fi asemuit mai pe urma.Copilaria e virsta in care orice copil da voie imaginatiei sa-si implineasca visurile si are dreptul la orice.Ea e frumoasa,candida si fiintele cele mai bune sunt cele care pastreaza cel mai mult sau pierd cel mai putindin aceasta candoare si din acesta sensibilitate primitiva.Limba - mama, icoana sufletelor noastreSentimentele fata de copilarie impreuna cu toate frumusetile ei sunt puse in miscare de catre neputinta; indata cuceresc putera deplina; te-ai si dezumanizat ,ai si devenit supraom;dar in acelasi timp ai devenit insensibil,mort.nu mai ai impuls,nu mai ai vointa,nu mai ai directie.Pimele impresii despre copilarie au o inportanta enorma si tot restul vietii noastre nu-i adesea decit o urmare a lor.Limba - mama, icoana sufletelor noastreAs vrea ca ecasta perioada din viata omului san u se termine niciodata deoarece ea este ca un riu,din care vom fi bauti pentru a nu ne dizolva in Totul anterior si viitor,pentru a avea o personalitate individuala delimitate.Mama-icoana sufletelor noastre Viata este un drum cu urcusuri si coborisuri;o fila de poveste cu diferute situatii: cind mai bine ,cind mai greu, dar le trecem pe toate ,caci alaturi de noi este mama.Ea este icoana sufletelor noastre ,la care ne intoarcem cind ne-a oboist viata,caci in vorbele duioase mamei mereu gasim intelegere sic ea mai multa alinare.Copilaria,Mama-icoana sufletelor noastre,LimbaFoarte multe cuvinte exista dar cel mai frumos este ‘Mama’.Un singur cuvint dar care intruneste in sine mai multe inelesuri gingase.Ea este cea mai buna fiinta care ne poarta de grija mereu.Niciodata nu pleaca de linga capatiiul nostrum fara a nun e spune un cintec de leagan,pe care si-l reaminteste ea de cind era copil ca noi.inportanta enorma si tot restul vietii noastre nu-I adesea decit o urmare a lor.
Limba - mama, icoana sufletelor noastreNu exista nici un om care san u-si aminteasca de aceasta virsta ca un vis disparut cu carea nimeni nu poate fi asemuit mai pe urma.Copilaria e virsta in care orice copil da voie imaginatiei sa-si implineasca visurile si are dreptul la orice.Ea e frumoasa,candida si fiintele cele mai bune sunt cele care pastreaza cel mai mult sau pierd cel mai putindin aceasta candoare si din acesta sensibilitate primitiva.Limba - mama, icoana sufletelor noastreSentimentele fata de copilarie impreuna cu toate frumusetile ei sunt puse in miscare de catre neputinta; indata cuceresc putera deplina; te-ai si dezumanizat ,ai si devenit supraom;dar in acelasi timp ai devenit insensibil,mort.nu mai ai impuls,nu mai ai vointa,nu mai ai directie.Pimele impresii despre copilarie au o inportanta enorma si tot restul vietii noastre nu-i adesea decit o urmare a lor.Limba - mama, icoana sufletelor noastreAs vrea ca ecasta perioada din viata omului san u se termine niciodata deoarece ea este ca un riu,din care vom fi bauti pentru a nu ne dizolva in Totul anterior si viitor,pentru a avea o personalitate individuala delimitate.Mama-icoana sufletelor noastre Viata este un drum cu urcusuri si coborisuri;o fila de poveste cu diferute situatii: cind mai bine ,cind mai greu, dar le trecem pe toate ,caci alaturi de noi este mama.Ea este icoana sufletelor noastre ,la care ne intoarcem cind ne-a oboist viata,caci in vorbele duioase mamei mereu gasim intelegere sic ea mai multa alinare.Copilaria,Mama-icoana sufletelor noastre,LimbaFoarte multe cuvinte exista dar cel mai frumos este ‘Mama’.Un singur cuvint dar care intruneste in sine mai multe inelesuri gingase.Ea este cea mai buna fiinta care ne poarta de grija mereu.Niciodata nu pleaca de linga capatiiul nostrum fara a nun e spune un cintec de leagan,pe care si-l reaminteste ea de cind era copil ca noi.inportanta enorma si tot restul vietii noastre nu-I adesea decit o urmare a lor.
Despre joc si joaca in operele literare
"Despre joc si joaca in operele literare"Jocul şi joaca sunt teme foarte des întâlnite în viaţa cotidiană, iar ele reflectă o anumită tendinţă a omului spre socializare. Jocul este ca generalitate mai strict, de aceea el prezintă reguli, unele trebuie respectate, iar altele sunt menite să fie încălcate."Despre joc si joaca in operele literare" .
"Despre joc si joaca in operele literare"Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, care încearcă să scape de rutină cu ajutorul imaginaţiei."Despre joc si joaca in operele literare"Tudor Arghezi a surprins in volumul sau de poezii “tablouri biblice”,toate fetele primilor oameni dupa pamant,care dau dovada de inconstienta si naivitate puerila,ca atunci cand au mancat din fructul interzis,crezand ca Dumnezeu nu-I va vadea.Acestia se comportau ca niste copii,ce nu vroiau sa-si recunoasca vina,dand vina unul pe altul,si de aceea au fost aspru pedepsiti."Despre joc si joaca in operele literare"Aceasta opera literara mi sa parut interesanta,deoarece eu cred ca vrea sa ne arate ca putem fi copii,la orice varsta dar nu e bines a mintim,caci asta poate aduce de la sine mai multe necazuri."Despre joc si joaca in operele literare"În poemul "După melci", a scriitorului Ion Barbu, apare o nouă formă de manifestare a copilului neştiutor, care intervine în natură, însuşindu-şi rolul de solomonar. Natura este neiertătoare şi nu ţine cont de vârstă, iar copilul, care încearcă să forţeze destinul, ajunge la un sentiment de vinovăţie, iar momentul remuşcării este urmat de înţelegere, de o revelaţie.Se străduieşte să umple golul lăsat, dar este neputincios, nepregătit, nu are calificarea necesară. Joaca aceasta nevinovată, prin intermediul descântecului, devine una tragică, dar tot răul este spre bine, experienţa tragică find transformată într-o experienţă de cunoaştere, care duce la maturizarea copilului. Semnificatie acestei poezii eu cred ca este,ca e bine sa ne jucam,ca nu mai asa vom putea invata ce e bine si ce e rau.
"Despre joc si joaca in operele literare"Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, care încearcă să scape de rutină cu ajutorul imaginaţiei."Despre joc si joaca in operele literare"Tudor Arghezi a surprins in volumul sau de poezii “tablouri biblice”,toate fetele primilor oameni dupa pamant,care dau dovada de inconstienta si naivitate puerila,ca atunci cand au mancat din fructul interzis,crezand ca Dumnezeu nu-I va vadea.Acestia se comportau ca niste copii,ce nu vroiau sa-si recunoasca vina,dand vina unul pe altul,si de aceea au fost aspru pedepsiti."Despre joc si joaca in operele literare"Aceasta opera literara mi sa parut interesanta,deoarece eu cred ca vrea sa ne arate ca putem fi copii,la orice varsta dar nu e bines a mintim,caci asta poate aduce de la sine mai multe necazuri."Despre joc si joaca in operele literare"În poemul "După melci", a scriitorului Ion Barbu, apare o nouă formă de manifestare a copilului neştiutor, care intervine în natură, însuşindu-şi rolul de solomonar. Natura este neiertătoare şi nu ţine cont de vârstă, iar copilul, care încearcă să forţeze destinul, ajunge la un sentiment de vinovăţie, iar momentul remuşcării este urmat de înţelegere, de o revelaţie.Se străduieşte să umple golul lăsat, dar este neputincios, nepregătit, nu are calificarea necesară. Joaca aceasta nevinovată, prin intermediul descântecului, devine una tragică, dar tot răul este spre bine, experienţa tragică find transformată într-o experienţă de cunoaştere, care duce la maturizarea copilului. Semnificatie acestei poezii eu cred ca este,ca e bine sa ne jucam,ca nu mai asa vom putea invata ce e bine si ce e rau.
Pierdut in suferinta de Mihai Eminescu
Pierdut in suferinta de Mihai EminescuPoezia “Pierdut in suferinta…” de Mihai Eminescu reintregeste si articuleaza lirica eminesciana prin tema geniului. In opera lui Eminescu o alta tema abordata si prezentata de cele mai multe ori ca si tema esentiala a liricii sale este tema timpului. Timpul la Eminescu sufera transformari ce adancesc ideea de trecere, de efemeritate. In poezia “Pierdut in suferinta...” poetul se adnaceste in a medita asupra vietii si a morti dar mai mult de atat, aprofundeaza motivul “geniului pustiu”.
Pierdut in suferinta de Mihai Eminescu“Ca frunza de pe apa/ Ca fulgerul in haos” geniul, adica poetul ce simte ratacit si neinteles, nu poate renunta la aspiratia sa ce duce catre absolut. Este prizionier unei lumi ce nu ingaduie intrarea “in vecinicul repaos”. Timpul eminescian isi pierde sensul, el devine etern, un prezent continuu fara trecut si viitor. Acest lucru este posibil datorita visului plin de simbolisticaromantica. Pierdut in suferinta de Mihai EminescuPrezenta in poezie a elementelor cosmice: soarele si stelele face posibila o evidentiere a conditiei geniului si a meditatiei romantice. Poetul, perdut in suferinta, se inchina astrilor nu ca unei divinitati ci ca unor idealuri la care aspira. Soarele, stelele sunt elemente cosmice ce fac legatura, in poezia lui Eminescu, intre teluric si ceresc ca o punte intre lumea trecatoare si lumea eterna. Dorinta poetului, de a fi lasat sa treaca “ca o suflare, un sunet, o scanteie”, este nascuta din suferinta si neimplinire. Geniul nu poate fi inteles de omul comun, iar opera lui, este in acest caz zadarnica: “Zadarnica mea minte de visuri e o schele.” Versul “Caci ce-i poetu-n lume si astazi ce-i poetul?” reliefeaza drama geniului solitar, a omului ce iese din contingent. Pierdut in suferinta de Mihai EminescuPoezia prezinta printre temele romantice si antiteza trecut -prezent. “Nimeni nu-ntreaba cine este sau era....” . Acest vers arata dezamagirea poetului la indiferenta comuna a tuturor oamenilor ce nu apreciaza efortul artistic ce razbate sa ajunga arta poetica. Poetul se aseamana unor fenomene efemere, ce dureaza foarte putin si despre care iti ramane o vaga impresie. El este “suflare”, “sunet”, “scanteie”, “lacrima”. In strofa a doua poetul de identifica cu “o boaba de spuma, un cret de val, un nume”. Prin aceasta comparatie arata alegerea anonimatului in ciuda unei identitati cunoscute dar fara apreciere. Profunda lui nemultumire fata de acesta poastura a unei singuratati neintelese, este accentuata in penultimul vers al poeziei : “Mai bine niciodata, el n-ar fi fost pe lume”. Suferinta sa nu poate fi perceputa de omul comun si inteleasa ca atare. Suferinta geniului este una pierduta, ratacita in neantul simturilor si fara cale de intoarcere. Pierdut in suferinta de Mihai EminescuMahnirea lui Eminescu porneste din drama unui om ce aspira la absolut. Acest lucru il intalnim in majoritatea poeziilor sale. tema geniului impletita cu cea a timpului fac ca acesta poezie sa fie una reprezentativa pentru a defini menirea poetului. Acesta menire este vazuta insa de eminescu ca o lupta continua cu lumea si cu propriile trairi si sentimente. Desertaciunea acestei lumi il face pe poet sa fie singur. Poezia se incheie pintr-o evidentiere trista a neimplinirii ai a unei munci nerecnoscute: “Si-n loc sa moara astazi, mai bine murea ieri.”
Pierdut in suferinta de Mihai Eminescu“Ca frunza de pe apa/ Ca fulgerul in haos” geniul, adica poetul ce simte ratacit si neinteles, nu poate renunta la aspiratia sa ce duce catre absolut. Este prizionier unei lumi ce nu ingaduie intrarea “in vecinicul repaos”. Timpul eminescian isi pierde sensul, el devine etern, un prezent continuu fara trecut si viitor. Acest lucru este posibil datorita visului plin de simbolisticaromantica. Pierdut in suferinta de Mihai EminescuPrezenta in poezie a elementelor cosmice: soarele si stelele face posibila o evidentiere a conditiei geniului si a meditatiei romantice. Poetul, perdut in suferinta, se inchina astrilor nu ca unei divinitati ci ca unor idealuri la care aspira. Soarele, stelele sunt elemente cosmice ce fac legatura, in poezia lui Eminescu, intre teluric si ceresc ca o punte intre lumea trecatoare si lumea eterna. Dorinta poetului, de a fi lasat sa treaca “ca o suflare, un sunet, o scanteie”, este nascuta din suferinta si neimplinire. Geniul nu poate fi inteles de omul comun, iar opera lui, este in acest caz zadarnica: “Zadarnica mea minte de visuri e o schele.” Versul “Caci ce-i poetu-n lume si astazi ce-i poetul?” reliefeaza drama geniului solitar, a omului ce iese din contingent. Pierdut in suferinta de Mihai EminescuPoezia prezinta printre temele romantice si antiteza trecut -prezent. “Nimeni nu-ntreaba cine este sau era....” . Acest vers arata dezamagirea poetului la indiferenta comuna a tuturor oamenilor ce nu apreciaza efortul artistic ce razbate sa ajunga arta poetica. Poetul se aseamana unor fenomene efemere, ce dureaza foarte putin si despre care iti ramane o vaga impresie. El este “suflare”, “sunet”, “scanteie”, “lacrima”. In strofa a doua poetul de identifica cu “o boaba de spuma, un cret de val, un nume”. Prin aceasta comparatie arata alegerea anonimatului in ciuda unei identitati cunoscute dar fara apreciere. Profunda lui nemultumire fata de acesta poastura a unei singuratati neintelese, este accentuata in penultimul vers al poeziei : “Mai bine niciodata, el n-ar fi fost pe lume”. Suferinta sa nu poate fi perceputa de omul comun si inteleasa ca atare. Suferinta geniului este una pierduta, ratacita in neantul simturilor si fara cale de intoarcere. Pierdut in suferinta de Mihai EminescuMahnirea lui Eminescu porneste din drama unui om ce aspira la absolut. Acest lucru il intalnim in majoritatea poeziilor sale. tema geniului impletita cu cea a timpului fac ca acesta poezie sa fie una reprezentativa pentru a defini menirea poetului. Acesta menire este vazuta insa de eminescu ca o lupta continua cu lumea si cu propriile trairi si sentimente. Desertaciunea acestei lumi il face pe poet sa fie singur. Poezia se incheie pintr-o evidentiere trista a neimplinirii ai a unei munci nerecnoscute: “Si-n loc sa moara astazi, mai bine murea ieri.”
Madame Bovary - Gustave Flaubert
"Madame Bovary - Gustave Flaubert"La ferma Bertaux o cunoaşte pe Emma, fiica lui moş Rouault, la care Charles venise sa-i ingrijeasca piciorul ranit. In scurta vreme Heloise moare şi Charles vede in Emma soţia pe care şi-ar dori-o. Moş Rouault işi da consimţamantul şi, odata cu venirea primaverii, cei doi se casatoresc. "Madame Bovary - Gustave Flaubert" .
"Madame Bovary - Gustave Flaubert"Proaspat casatoriţi se instaleaza la Tostes, unde incep o viaţa monotona. Emma fusese crescuta la şcoala de maici, unde, pe langa carţile de rugaciuni, citise pe nerasuflate romane sentimentale aduse de spalatoreasa. "Madame Bovary - Gustave Flaubert"Pasiunea pentru aceste lecturi i-a alimentat imaginaţia romanţioasa, iar ea a inceput sa aştepte ca şi realitatea sa-i ofere aceleaşi exaltari ca şi universul descoperit in carţile citite. Dupa ce paraseşte manastirea şi se intoarce la ferma tatalui sau, se plictiseşte curind de viaţa fara surprize de la Bertaux şi ajunge chiar sa regrete ca a plecat de la maici. "Madame Bovary - Gustave Flaubert"In acest timp il cunoaşte pe Charles Bovary, iar Emma crede ca a gasit iubitul pe care il aşteptase atat. Dar viaţa eterna pe care o incepe la Tostes i se pare insuportabila şi descopera cu uimire ca pasiunea pe care o aşteptase e departe de a se implini. "Madame Bovary - Gustave Flaubert"Charles nu e nici pe departe barbatul la care a visat, nu se pricepe perfect la toate, nu o iniţiaza in ceea ce-şi inchipuise ca sunt tainele şi subtilitaţile pasiunii şi ale vieţii. Un singur eveniment important: balul de la Vaubyessard, unde sunt invitaţi. Emma descopera aici cu exaltare o atmosfera şi o lume pentru care se crede facuta. Amintirea balului şi o tabachera gasita acolo ii vor umple apoi mare parte a gandurilor. Viaţa pe care o duce sfarşeşte prin a o imbolnavi şi Charles ia hotarirea sa se mute in alta parte. Cand pornesc spre Yonville l’Abbaye, unde alesesera sa plece , Emma e insarcinata. Ii intampina cei care vor deveni obişnuiţii casei lor: Homais, farmacistul, credincios progresului ştiinţific, care vinde reţete pe cont propriu, preotul Bournisien, veşnic angajat in discuţii contradictorii cu Homais, doamna Lefrancois, vaduva, stapana hanului “Leul de aur”, Binet, dupa punctualitatea caruia işi puteau fixa ceasurile, şi Leon Depuis, secretar la notariat cu care Emma işi descopera de la inceput o mulţime de afinitaţi. Dupa ce Emma da naştere unei fetiţe pe care o va numi Berthe, relaţia dintre ea şi Leon incepe sa fie tot mai apropiata, ei petrecand mult timp impreuna, in lungi discuţii ce vadesc aceeaşi dorinţa de a trai in alta lume decat cea pe care o au. Indragostit de ea fara speranţa, fara sa ştie ca şi ea ii impartaşeşte sentimentele, Leon se hotaraşte sa plece la aris. Dupa plecarea lui, ea cade intr-o apatie din care doar intalnirea cu Rodolphe Boulanger, la expoziţia de toamna din Yonville, o mai poate scoate. Acesta un desavarşit seducator, inteligent şi foarte bogat, decide s-o aiba pe Emma. Şi o va avea. Copleşind familia doctorului cu atenţii, ajunge un vizitator obişnuit al lor şi inţelege imediat ca are in faţa o prada sigura. In timpul unei plimbari calare in doi, Emma, biruita, ii cedeaza şi de atunci intalnirile lor vor fi centrul intregii sale existenţe.
"Madame Bovary - Gustave Flaubert"Proaspat casatoriţi se instaleaza la Tostes, unde incep o viaţa monotona. Emma fusese crescuta la şcoala de maici, unde, pe langa carţile de rugaciuni, citise pe nerasuflate romane sentimentale aduse de spalatoreasa. "Madame Bovary - Gustave Flaubert"Pasiunea pentru aceste lecturi i-a alimentat imaginaţia romanţioasa, iar ea a inceput sa aştepte ca şi realitatea sa-i ofere aceleaşi exaltari ca şi universul descoperit in carţile citite. Dupa ce paraseşte manastirea şi se intoarce la ferma tatalui sau, se plictiseşte curind de viaţa fara surprize de la Bertaux şi ajunge chiar sa regrete ca a plecat de la maici. "Madame Bovary - Gustave Flaubert"In acest timp il cunoaşte pe Charles Bovary, iar Emma crede ca a gasit iubitul pe care il aşteptase atat. Dar viaţa eterna pe care o incepe la Tostes i se pare insuportabila şi descopera cu uimire ca pasiunea pe care o aşteptase e departe de a se implini. "Madame Bovary - Gustave Flaubert"Charles nu e nici pe departe barbatul la care a visat, nu se pricepe perfect la toate, nu o iniţiaza in ceea ce-şi inchipuise ca sunt tainele şi subtilitaţile pasiunii şi ale vieţii. Un singur eveniment important: balul de la Vaubyessard, unde sunt invitaţi. Emma descopera aici cu exaltare o atmosfera şi o lume pentru care se crede facuta. Amintirea balului şi o tabachera gasita acolo ii vor umple apoi mare parte a gandurilor. Viaţa pe care o duce sfarşeşte prin a o imbolnavi şi Charles ia hotarirea sa se mute in alta parte. Cand pornesc spre Yonville l’Abbaye, unde alesesera sa plece , Emma e insarcinata. Ii intampina cei care vor deveni obişnuiţii casei lor: Homais, farmacistul, credincios progresului ştiinţific, care vinde reţete pe cont propriu, preotul Bournisien, veşnic angajat in discuţii contradictorii cu Homais, doamna Lefrancois, vaduva, stapana hanului “Leul de aur”, Binet, dupa punctualitatea caruia işi puteau fixa ceasurile, şi Leon Depuis, secretar la notariat cu care Emma işi descopera de la inceput o mulţime de afinitaţi. Dupa ce Emma da naştere unei fetiţe pe care o va numi Berthe, relaţia dintre ea şi Leon incepe sa fie tot mai apropiata, ei petrecand mult timp impreuna, in lungi discuţii ce vadesc aceeaşi dorinţa de a trai in alta lume decat cea pe care o au. Indragostit de ea fara speranţa, fara sa ştie ca şi ea ii impartaşeşte sentimentele, Leon se hotaraşte sa plece la aris. Dupa plecarea lui, ea cade intr-o apatie din care doar intalnirea cu Rodolphe Boulanger, la expoziţia de toamna din Yonville, o mai poate scoate. Acesta un desavarşit seducator, inteligent şi foarte bogat, decide s-o aiba pe Emma. Şi o va avea. Copleşind familia doctorului cu atenţii, ajunge un vizitator obişnuit al lor şi inţelege imediat ca are in faţa o prada sigura. In timpul unei plimbari calare in doi, Emma, biruita, ii cedeaza şi de atunci intalnirile lor vor fi centrul intregii sale existenţe.
Poveste fara sfarsit de Michael Ende
"Poveste fara sfarsit de Michael Ende"Michael Andreas Helmuth Ende (12 noiembrie 1929 – 28 august 1995) a fost un scriitor german ce sa axant pe partea de scrieri fantastice si literatura pentru copii. Sa nascut in Garmisch (Bavaria, Germania), iar tatal sau a fost pictorul suprarealist Edgar Ende. Michael Ende a murit de cancer la stomac in orasul Stuttgard din Germania."Poveste fara sfarsit de Michael Ende".
"Poveste fara sfarsit de Michael Ende"Ende a fost unul dintre cel mai cunoscuti si renumiti autori ai Germaniei din secolul alXX-lea, si asta datorita numeroaselor sale carti pe care le-a scris pentru copii. "Poveste fara sfarsit de Michael Ende"In orice caz, Ende nu a scris numai carti pentru copii ci si numeroase carti pentru adulti. Ende a spus, „ Este pentru copilul din mine, si din noi toti, de aceea imi spun povestile” si „ [cartile mele sunt] pentru orice copil intre 80 si 8 ani”. "Poveste fara sfarsit de Michael Ende"Despre scrierile lui Ende se poate spune ca descriu si combina in acelasi timp realitatea cu fantezia. Cititotul este invitat majoritatea timpului sa faca parte din povestire si de a avea un rol interactiv in cadrul povestirii, iar lumea din cartile sale reprezinta o oglinda a realiatii, el folosind fantezia pentru a adce putina lumina problemelor societatii moderne."Poveste fara sfarsit de Michael Ende"„Poveste fara sfarsit” a fost publicata pentru prima data in anul 1979,. Versiunea in limba engleza a aparut in anul 1983 si a fost tradusa de catre Ralph Manheim. Acest roman a fost adaptat in cadrul mai multor filme. "Poveste fara sfarsit de Michael Ende"In acesta poveste majoritatea timpului se petrece intr-o lume paralela si anume Fantastica, o lume care era distrusa de Nimic. Primul protagonist este un tanar luptator, care este rugat de catre Imparateasa bolnava, sa gaseasca un leac pentru lumea lor. Celalalt protagonist este un baiat din lumea reala, un cititor al povestirii cu acelasi nume, pentru care aceasta poveste in timp c o citea incepe sa devina din ce in ce mai reala. Planul povestiriiCartea are ca subiect principal un baiat, Bastian Balthazar Bux, care intalneste un barbat misterios, ce detinea un anticariat, de unde fura o carte care se numea „Poveste fara sfarsit” pe care o citeste. Cartea incepe in lumea Fantastica, in momentul in care o lumina fantoma il roaga pe Pruncul Imparatesei sa o ajute impotriva lui Nimic, care se intinde pe tot teritoriul. Imparateasca era din ce in ce mai bolnava, crezandu-se ca pentru acest lucru Nimic este cel vinovat. Aceasta trimite singura persoana care ar fi in stare sa-l opreasca pe Nimic, un baiat luptator care se numea Atreyu, singurul care ar putea sa gaseasca un leac pentru ca Imparateasa sa se vindece. Atreyu este un baiat curajos, toata lumea il considera un barbat adevarat desi el era doar un simplu baietel.In timpul calatoriei sale, Atreyu intalneste personaje ca Benjamin, Uyulala, si piticii Urgl si Engywook. De asemenea Atreyu il mai intalneste si pe Falkor, un dragosn aducator de noroc, care il ajuta pe Atreyu in timpul calatoriei sale.Dupa ce Falkon il scapa accidental pe Atreyu in Orasul Groazei, Atreyu il intalneste pe G’mork varcolacul, care il urmarea pe Atreyu inca de la inceputul calatoriei sale, incercand sa il omoare.
"Poveste fara sfarsit de Michael Ende"Ende a fost unul dintre cel mai cunoscuti si renumiti autori ai Germaniei din secolul alXX-lea, si asta datorita numeroaselor sale carti pe care le-a scris pentru copii. "Poveste fara sfarsit de Michael Ende"In orice caz, Ende nu a scris numai carti pentru copii ci si numeroase carti pentru adulti. Ende a spus, „ Este pentru copilul din mine, si din noi toti, de aceea imi spun povestile” si „ [cartile mele sunt] pentru orice copil intre 80 si 8 ani”. "Poveste fara sfarsit de Michael Ende"Despre scrierile lui Ende se poate spune ca descriu si combina in acelasi timp realitatea cu fantezia. Cititotul este invitat majoritatea timpului sa faca parte din povestire si de a avea un rol interactiv in cadrul povestirii, iar lumea din cartile sale reprezinta o oglinda a realiatii, el folosind fantezia pentru a adce putina lumina problemelor societatii moderne."Poveste fara sfarsit de Michael Ende"„Poveste fara sfarsit” a fost publicata pentru prima data in anul 1979,. Versiunea in limba engleza a aparut in anul 1983 si a fost tradusa de catre Ralph Manheim. Acest roman a fost adaptat in cadrul mai multor filme. "Poveste fara sfarsit de Michael Ende"In acesta poveste majoritatea timpului se petrece intr-o lume paralela si anume Fantastica, o lume care era distrusa de Nimic. Primul protagonist este un tanar luptator, care este rugat de catre Imparateasa bolnava, sa gaseasca un leac pentru lumea lor. Celalalt protagonist este un baiat din lumea reala, un cititor al povestirii cu acelasi nume, pentru care aceasta poveste in timp c o citea incepe sa devina din ce in ce mai reala. Planul povestiriiCartea are ca subiect principal un baiat, Bastian Balthazar Bux, care intalneste un barbat misterios, ce detinea un anticariat, de unde fura o carte care se numea „Poveste fara sfarsit” pe care o citeste. Cartea incepe in lumea Fantastica, in momentul in care o lumina fantoma il roaga pe Pruncul Imparatesei sa o ajute impotriva lui Nimic, care se intinde pe tot teritoriul. Imparateasca era din ce in ce mai bolnava, crezandu-se ca pentru acest lucru Nimic este cel vinovat. Aceasta trimite singura persoana care ar fi in stare sa-l opreasca pe Nimic, un baiat luptator care se numea Atreyu, singurul care ar putea sa gaseasca un leac pentru ca Imparateasa sa se vindece. Atreyu este un baiat curajos, toata lumea il considera un barbat adevarat desi el era doar un simplu baietel.In timpul calatoriei sale, Atreyu intalneste personaje ca Benjamin, Uyulala, si piticii Urgl si Engywook. De asemenea Atreyu il mai intalneste si pe Falkor, un dragosn aducator de noroc, care il ajuta pe Atreyu in timpul calatoriei sale.Dupa ce Falkon il scapa accidental pe Atreyu in Orasul Groazei, Atreyu il intalneste pe G’mork varcolacul, care il urmarea pe Atreyu inca de la inceputul calatoriei sale, incercand sa il omoare.
Shogun de James Clavell
Shogun de James Clavell“ Shogun” este primul roman scris de James Clavell. Actiunea se petrece in jurul anului 1600, cu doar cateva luni inainte de crunta batalie de la Sekigahara, si prezinta in accensiunea lui Toragana pentru Sogunat. Shogunul in vechea Japonie detinea in primul rand puterea militara in stat, fiind comandant suprem al armatei. Pe langa aceasta atributie era al doilea om ca putere si influenta dupa imparat.
Shogun de James ClavellEl detinea veniturile si se ocupa de administrarea si controlarea tuturor evenimentelor. Practic el exercita puterea in stat. Acest lucru nu submina insa puterea si simtamintele de loialitate ale japonezilor fata de imparat.Cartea lui Clavell se bazeaza in special pe relatarile lui William Adams, un navigator ce a ajuns in Japonia si a devenit un apropiat al sogunului Tokugawa. Shogun de James ClavellActinea romanului incepe prin prezentarea imprejurarilor in care , o nava olandeza “Erasmus” naufragiaza pe coasta Japoniei. John Blackthorne, capitanul navei impreuna cu alti supravietuitori sunt luati ca prizionieri la porunca samuraiului Omi-san. Au fost tinuti asa pana cand supraveghetorilor lor li s-au parut ca se comporta ca niste “oameni civilizati” si nu se mai plang si fac zgomot cerand dreptul la libertate. La putin timp la locul unde erau tinuti soseste Yabu-san, mai marele lui Omi-san, care furios executa la intamplare unul dintre cei capturati. Shogun de James ClavellPe langa acest lucru decide sa pastreze atmele si bani furati de pe nava naufragiata pentru a-i creste influenta si puterea. Dar acest lucru nu dureaza mult si este tradat de catre unul din samuraii sai, care il informeaza pe stapanul lui Yabu-san, pe Toranaga, de naufragiu si de furt. Yobu-san se vede obligat sa ii inapoieze lui Blackthorne tot ce a furat. In acest timp Blackthorne primeste numele de Anjin, ce inseamna „carmaci”, deoarece japonezii nu ii puteau pronunta numele. Blackthorne insista ca Omi-san sa il numeasca cu sufixul onorific -san, ca si cand ar fi fost unul din samurai, deoarece in Japonia acest apelativ impunea respect celor din jur. Mai tarziu Blackthorne este intervievat de catre Toranaga, avand ca translator un preot iezuit. John Blackthorne, englez si protestant, increarca sa il intoarca pe Toranaga impotriva iezuitilor. Printre alte subiecte englezul incearca sa ii explice lui Toranaga ca in Europa credinta crestina este impartita si alte tari inmcerca sa navigheze in apele asiatice. Shogun de James ClavellDialogul celor doi este intrerupt de catre rivalul lui Toranaga, Ishido, ce este curios sa afle mai multe despre „barbarul” Blackthorne. Pentru a-l tine departe de Ishido, Toranaga il baga pe Blackthorne in inchisoare. Aici, englezul, cunoste un preot dominican ce ii dezvaluie detalii asupra felului in care iezuitii au atat control in lumea asiatica si despre cometul „ Corabiei Negre”. Japonezii au nevoie de matasea chinezeasca, imnsa nu pot negocia cu acestia direct. Iezuitii portughezi vin ca intermediari, ducand marfa catre „Corabia lor Neagra” si astfle beneficiaza de un bun profit. In inchisoare, cu ajutorul preotului, Blackthorne incepe sa invete limba japoneza. Dupa zile de captivitate, Blackthorne este furat din inchisoare de catre oamenii lui Ishido, dar la interventia lui Toranaga acesta este luat inapoi de la rivali. Shogun de James ClavellIn urmatoarea lor discutie, Toranaga aduce alt traslator, o femeie pe nume Mariko, ce s-a convertit la crestinism si in al carei suflet se da o lupta intre noua ei credinta si loialitatea de samurai pe care o datoreaza lui Toranaga. Pe masura ce actiunea romanului se complica, regentul Toranaga este nevoit sa comita „ritualul de sinucidere” la ordinul consiliului de regenti. Pentru a scapa insa acetui ordin el trebuie sa paraseasca resedinta Osaka, mascandu-se intr-o femeie ce pleaca alaturi de o suita in afara castelului. Ishivo ajunge insa la poarta palatului si il descopera pe regent, dar acesta scapa datorita unei divesiuni create de Blackthorne.
Shogun de James ClavellEl detinea veniturile si se ocupa de administrarea si controlarea tuturor evenimentelor. Practic el exercita puterea in stat. Acest lucru nu submina insa puterea si simtamintele de loialitate ale japonezilor fata de imparat.Cartea lui Clavell se bazeaza in special pe relatarile lui William Adams, un navigator ce a ajuns in Japonia si a devenit un apropiat al sogunului Tokugawa. Shogun de James ClavellActinea romanului incepe prin prezentarea imprejurarilor in care , o nava olandeza “Erasmus” naufragiaza pe coasta Japoniei. John Blackthorne, capitanul navei impreuna cu alti supravietuitori sunt luati ca prizionieri la porunca samuraiului Omi-san. Au fost tinuti asa pana cand supraveghetorilor lor li s-au parut ca se comporta ca niste “oameni civilizati” si nu se mai plang si fac zgomot cerand dreptul la libertate. La putin timp la locul unde erau tinuti soseste Yabu-san, mai marele lui Omi-san, care furios executa la intamplare unul dintre cei capturati. Shogun de James ClavellPe langa acest lucru decide sa pastreze atmele si bani furati de pe nava naufragiata pentru a-i creste influenta si puterea. Dar acest lucru nu dureaza mult si este tradat de catre unul din samuraii sai, care il informeaza pe stapanul lui Yabu-san, pe Toranaga, de naufragiu si de furt. Yobu-san se vede obligat sa ii inapoieze lui Blackthorne tot ce a furat. In acest timp Blackthorne primeste numele de Anjin, ce inseamna „carmaci”, deoarece japonezii nu ii puteau pronunta numele. Blackthorne insista ca Omi-san sa il numeasca cu sufixul onorific -san, ca si cand ar fi fost unul din samurai, deoarece in Japonia acest apelativ impunea respect celor din jur. Mai tarziu Blackthorne este intervievat de catre Toranaga, avand ca translator un preot iezuit. John Blackthorne, englez si protestant, increarca sa il intoarca pe Toranaga impotriva iezuitilor. Printre alte subiecte englezul incearca sa ii explice lui Toranaga ca in Europa credinta crestina este impartita si alte tari inmcerca sa navigheze in apele asiatice. Shogun de James ClavellDialogul celor doi este intrerupt de catre rivalul lui Toranaga, Ishido, ce este curios sa afle mai multe despre „barbarul” Blackthorne. Pentru a-l tine departe de Ishido, Toranaga il baga pe Blackthorne in inchisoare. Aici, englezul, cunoste un preot dominican ce ii dezvaluie detalii asupra felului in care iezuitii au atat control in lumea asiatica si despre cometul „ Corabiei Negre”. Japonezii au nevoie de matasea chinezeasca, imnsa nu pot negocia cu acestia direct. Iezuitii portughezi vin ca intermediari, ducand marfa catre „Corabia lor Neagra” si astfle beneficiaza de un bun profit. In inchisoare, cu ajutorul preotului, Blackthorne incepe sa invete limba japoneza. Dupa zile de captivitate, Blackthorne este furat din inchisoare de catre oamenii lui Ishido, dar la interventia lui Toranaga acesta este luat inapoi de la rivali. Shogun de James ClavellIn urmatoarea lor discutie, Toranaga aduce alt traslator, o femeie pe nume Mariko, ce s-a convertit la crestinism si in al carei suflet se da o lupta intre noua ei credinta si loialitatea de samurai pe care o datoreaza lui Toranaga. Pe masura ce actiunea romanului se complica, regentul Toranaga este nevoit sa comita „ritualul de sinucidere” la ordinul consiliului de regenti. Pentru a scapa insa acetui ordin el trebuie sa paraseasca resedinta Osaka, mascandu-se intr-o femeie ce pleaca alaturi de o suita in afara castelului. Ishivo ajunge insa la poarta palatului si il descopera pe regent, dar acesta scapa datorita unei divesiuni create de Blackthorne.
Adam si Eva - Tudor Arghezi
"Adam si Eva - Tudor Arghezi"Poet al tagadei si al credintei, al cautarii neincetate al revelatiei divine, tudor Arghezi adopta prin compesatie in relatia cu Dumnezeu si o atitudine ludica si ironica, ilustrata in numeroase poezii, care il aproprie si il coboara pe Creator in planul terestru, intr-un univers domestic."Adam si Eva - Tudor Arghezi" .
"Adam si Eva - Tudor Arghezi"Vazuta din perspective umana, Geneza se proiecteaza asfel, intr-o atmosfera comica. "Adam si Eva - Tudor Arghezi"Dumnezeu insusi este infatisat in ipostaza omului neajutorat si ghinionist si implicit toata creatia ii iese pe dos. Cele 5 poezii din volumul ‘’ Tablouri biblice’’ publicate in anul 1944 au o tematica unitara fiind un fel de Geneza comica a aparitiei omului si al pacatului originar."Adam si Eva - Tudor Arghezi"Inspirandu-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi ofera cititorului o viziune personal a modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primi oamnei : Adam si Eva. Pastrand coordonatele textului biblic autorul construieste un univers diferit marcat deputernice accente biblice. "Adam si Eva - Tudor Arghezi"Pentru Tudor Arghezi, crearea omului este in poezia " Adam si Eva" un exercitiu ludic pornit din marea singuratate cosmica a Creatorului care isi doreste in cer copii si s-a gandit din ce sa-i faca, Din borangic, argint sau promoroaca, frumosi, cinstiti, nevinovati, Se puse asezamantul dintre frati’. Dumnezeu se arata aici mai mult un demiurg, creatia Sa fiind un soi de mestesug prin care oamenii se fabrica din borangic, argint sau promoroaca sau mai nefericit din praf si nitelus scuipat.Calitatea materialelor folosite fiind indoelnica iar rezultatele pe masura. Primul om are mai ales trasaturi negative: violenta, lene, somnolenta, vazuta ca esecuri ale creatiei: “ Dar i-a iesit cam somnoros, trandav si naravas, stramosul meu Adam”. Paradoxul consta in faptul ca aceleas materiale au fost intrebuintate de Dumnezeu la constructia intregii lumi numai ca omul nu se supune intentiei divine exprimate metaforic de a iesi altoi de stea. Eroarea initiala a Lui Dumnezeu pare scuzabila, dar se repara printr-o alta greseala care in viziune ironica imprimata poeziei, amplifica drama umana: "O zamisleste pe Eva din acelasi altoi"
"Adam si Eva - Tudor Arghezi"Vazuta din perspective umana, Geneza se proiecteaza asfel, intr-o atmosfera comica. "Adam si Eva - Tudor Arghezi"Dumnezeu insusi este infatisat in ipostaza omului neajutorat si ghinionist si implicit toata creatia ii iese pe dos. Cele 5 poezii din volumul ‘’ Tablouri biblice’’ publicate in anul 1944 au o tematica unitara fiind un fel de Geneza comica a aparitiei omului si al pacatului originar."Adam si Eva - Tudor Arghezi"Inspirandu-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi ofera cititorului o viziune personal a modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primi oamnei : Adam si Eva. Pastrand coordonatele textului biblic autorul construieste un univers diferit marcat deputernice accente biblice. "Adam si Eva - Tudor Arghezi"Pentru Tudor Arghezi, crearea omului este in poezia " Adam si Eva" un exercitiu ludic pornit din marea singuratate cosmica a Creatorului care isi doreste in cer copii si s-a gandit din ce sa-i faca, Din borangic, argint sau promoroaca, frumosi, cinstiti, nevinovati, Se puse asezamantul dintre frati’. Dumnezeu se arata aici mai mult un demiurg, creatia Sa fiind un soi de mestesug prin care oamenii se fabrica din borangic, argint sau promoroaca sau mai nefericit din praf si nitelus scuipat.Calitatea materialelor folosite fiind indoelnica iar rezultatele pe masura. Primul om are mai ales trasaturi negative: violenta, lene, somnolenta, vazuta ca esecuri ale creatiei: “ Dar i-a iesit cam somnoros, trandav si naravas, stramosul meu Adam”. Paradoxul consta in faptul ca aceleas materiale au fost intrebuintate de Dumnezeu la constructia intregii lumi numai ca omul nu se supune intentiei divine exprimate metaforic de a iesi altoi de stea. Eroarea initiala a Lui Dumnezeu pare scuzabila, dar se repara printr-o alta greseala care in viziune ironica imprimata poeziei, amplifica drama umana: "O zamisleste pe Eva din acelasi altoi"
Calin file din poveste de Mihai Eminescu
"Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Poemul "Calin"(file din poveste)de Mihai Eminescu este o creatie artistica inspirata din basmul popular "Calin Nebunul" si prezinta motivul "Zburatorului"."Calin file din poveste de Mihai Eminescu" .
"Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Poemul are opt parti, iar ultima cuprinde trei tablouri:tabloul padurii de argint , tabloul nunti imparatestisi tabloul nuntii gazelor. Pimul tablolu infatisaza cadrul natural,de basm al , padurii,in care va avea loc nunta imparateasca."Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Tabloul este o deasciere facuta cu ajutorul imaginilor vizuale,auditive si olfactive.In realizarea imaginilor vizuale sunt folosite figuri artistice ca epitetele,inversiunea ,epitetele metaforice si personificarea."Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Tabloul incepe cu un "de" ipoteticcare plazeaza totul sub semnul farmecului natural. Cele doua verbe"vezi"si "auzi"ne deschid imaginea tranzitorie de la padurea de stejar la padurea de mesteceni.Epitetul mataforic " padurea de arama"ne sugeraza o padure de stejar si epitetul"padurea de argint"ne sugeraza padurea de mestacani.Padurea personificata glasuieste mandru."Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Totul este invalui de culorile alb si argintiu:"iarba pare de omat";Albul este simbolul eternitatii.Natura este personificata pentru ca"trunchii vejnici"au suflete sub coaja si suspina cu glas vrajit.Izvoarele suspina si ele ''zdrumicate peste pietre''.Sunt sunt folosite doua metafore unica in literatura noastra (''cuibar rotind pe ape''si ''bulagari fluizi'')care ne sugeraza stralucirea si faramecul noptii.Stralucirea noptii,care a cuprins padurea este amplificata de imaginea lunii care ''zace''. Verbul "zace"are sensul de intensitatea luminozitatii lunii,care mareste misterul cadrului naturii.Luna este simbolul iubiri si al farmecului.Totul este invaluit de miresma florilor ce dau vazduhului calitatea de "tamaiet".Cdrul natural este paradisiac si este relizat prin acumularea de imagini vizuale ,auditiuve si olfacive care poarta amprenta genuluio eminescian. Patrea a doua a poemului ne prezinta imagine nunti imparatesti .Cadrul de basm este prezent prin dimensiunea hiperbolica a nuntii(''caci din patru parti a lumii imparati si-imparatese/Au venit ca sa serbeze nunta gingasei mirese).Pentru personejele traditionale a nuntii (nunul si nuna) sunt folosite elementele cosmosului (mandrusoare, mandra luna). Ceilalti oaspeti au coborat din lume basmelor .Enumerarile din versuri ne sugeraza(imparatii si imparatese ,feti frumosi cu par de aur,zmei cu solzii de otele , cititorii cei de zodii si sagalnicul Pepele").multimea impresionanta a nuntii imaratesti .Toata nunta este invaluita de oa admosfera solemnamc aracterisica nuntii imparatesti .Ne apar porteretele craiului si al fetei de imparat . Craiul (socru mare) este inafatisat cu o figura grava (''sta teapan cu schiptu in mana intre perine de puf").Porteretul fatei de impararat cu epitete, cu valoare morala este sugerata perfectiunea feminina si frumusetea miresei.Ea este gingasa , cu fata rosie ca marul,emotionata, bucuroasa, dar si sfioasa("de noroc is umezi ochii").Ea paseste gratios("vine mladioasa").
"Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Poemul are opt parti, iar ultima cuprinde trei tablouri:tabloul padurii de argint , tabloul nunti imparatestisi tabloul nuntii gazelor. Pimul tablolu infatisaza cadrul natural,de basm al , padurii,in care va avea loc nunta imparateasca."Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Tabloul este o deasciere facuta cu ajutorul imaginilor vizuale,auditive si olfactive.In realizarea imaginilor vizuale sunt folosite figuri artistice ca epitetele,inversiunea ,epitetele metaforice si personificarea."Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Tabloul incepe cu un "de" ipoteticcare plazeaza totul sub semnul farmecului natural. Cele doua verbe"vezi"si "auzi"ne deschid imaginea tranzitorie de la padurea de stejar la padurea de mesteceni.Epitetul mataforic " padurea de arama"ne sugeraza o padure de stejar si epitetul"padurea de argint"ne sugeraza padurea de mestacani.Padurea personificata glasuieste mandru."Calin file din poveste de Mihai Eminescu"Totul este invalui de culorile alb si argintiu:"iarba pare de omat";Albul este simbolul eternitatii.Natura este personificata pentru ca"trunchii vejnici"au suflete sub coaja si suspina cu glas vrajit.Izvoarele suspina si ele ''zdrumicate peste pietre''.Sunt sunt folosite doua metafore unica in literatura noastra (''cuibar rotind pe ape''si ''bulagari fluizi'')care ne sugeraza stralucirea si faramecul noptii.Stralucirea noptii,care a cuprins padurea este amplificata de imaginea lunii care ''zace''. Verbul "zace"are sensul de intensitatea luminozitatii lunii,care mareste misterul cadrului naturii.Luna este simbolul iubiri si al farmecului.Totul este invaluit de miresma florilor ce dau vazduhului calitatea de "tamaiet".Cdrul natural este paradisiac si este relizat prin acumularea de imagini vizuale ,auditiuve si olfacive care poarta amprenta genuluio eminescian. Patrea a doua a poemului ne prezinta imagine nunti imparatesti .Cadrul de basm este prezent prin dimensiunea hiperbolica a nuntii(''caci din patru parti a lumii imparati si-imparatese/Au venit ca sa serbeze nunta gingasei mirese).Pentru personejele traditionale a nuntii (nunul si nuna) sunt folosite elementele cosmosului (mandrusoare, mandra luna). Ceilalti oaspeti au coborat din lume basmelor .Enumerarile din versuri ne sugeraza(imparatii si imparatese ,feti frumosi cu par de aur,zmei cu solzii de otele , cititorii cei de zodii si sagalnicul Pepele").multimea impresionanta a nuntii imaratesti .Toata nunta este invaluita de oa admosfera solemnamc aracterisica nuntii imparatesti .Ne apar porteretele craiului si al fetei de imparat . Craiul (socru mare) este inafatisat cu o figura grava (''sta teapan cu schiptu in mana intre perine de puf").Porteretul fatei de impararat cu epitete, cu valoare morala este sugerata perfectiunea feminina si frumusetea miresei.Ea este gingasa , cu fata rosie ca marul,emotionata, bucuroasa, dar si sfioasa("de noroc is umezi ochii").Ea paseste gratios("vine mladioasa").
Batranul si marea de Ernest Hemingway
Batranul si marea de Ernest HemingwayErnest Hemingway este un faimos nuvelist american, realizator de povestiri care impresioneaza cititorul prin impactul emotional si imaginativ asupra acestuia.Povestea “Batranul si marea” este inspirata din viata unui pescar trecut de tinerete pe nume Santiago care duce o framantare interioara.Batranul si marea de Ernest Hemingway .
Batranul si marea de Ernest HemingwayAcesta este un cubanez batran si sarac dar pasionat de manuitul unditei.Santiago era insotit de fiecare data la pescuit de catre un tanar pe nume Manolin,viitor pescar.Cu toate ca acesta avea experienta in pescuit nu-l deranjeaza faptul ca tanarul este la inceput si ii tine companie.Batranul si marea de Ernest HemingwayManolin l-a insotit pe batranul Santiago pe mare timp de 84 de zile dar fara niciun noroc deoarece acesta nu prindea niciun peste.Parintii tanarului Manolin ii interzic sa mai continue sa mearga pe mare impreuna cu batranul pescar si sa-si incerce norocul pe o alta barca.Insa acesta era foarte apropiat de Santiago si aceasta veste l-a intristat foarte mult. Batranul hotaraste sa plece singur pe mare in cautarea unui peste mare.Acesta asteapta momentul prielnic si anume cel al fluxului.Batranul si marea de Ernest HemingwayDeodata pluta unditei se misca si incepe sa traga de momeala un peste,acesta isi da seama ca este un peste mare pentru ca lita tragea cu putere barca in larg.Timp de trei zile Santiago duce lupta cu pestele care nu se lasa prins.Mainile si umarul batranului pescar erau sangerate insa acesta nu se lasa batut.In tot acest timp se hraneste cu scoici crude,cu putina apa care ii mai ramasese si se incalzeste cu un sac cu gandul ca in momentul in care va duce pestele la tarm se va imbogati.La un moment dat pestele oboseste si se ridica la suprafata apei,batranul obervand ii strapunge inima cu un harpon insa observa ca pestele este prea mare pentru a putea intra in barca.Santiago se gandeste ce are de facut in acest moment si se hotaraste sa si puna prada pe marginea barcii.
Batranul si marea de Ernest HemingwayAcesta este un cubanez batran si sarac dar pasionat de manuitul unditei.Santiago era insotit de fiecare data la pescuit de catre un tanar pe nume Manolin,viitor pescar.Cu toate ca acesta avea experienta in pescuit nu-l deranjeaza faptul ca tanarul este la inceput si ii tine companie.Batranul si marea de Ernest HemingwayManolin l-a insotit pe batranul Santiago pe mare timp de 84 de zile dar fara niciun noroc deoarece acesta nu prindea niciun peste.Parintii tanarului Manolin ii interzic sa mai continue sa mearga pe mare impreuna cu batranul pescar si sa-si incerce norocul pe o alta barca.Insa acesta era foarte apropiat de Santiago si aceasta veste l-a intristat foarte mult. Batranul hotaraste sa plece singur pe mare in cautarea unui peste mare.Acesta asteapta momentul prielnic si anume cel al fluxului.Batranul si marea de Ernest HemingwayDeodata pluta unditei se misca si incepe sa traga de momeala un peste,acesta isi da seama ca este un peste mare pentru ca lita tragea cu putere barca in larg.Timp de trei zile Santiago duce lupta cu pestele care nu se lasa prins.Mainile si umarul batranului pescar erau sangerate insa acesta nu se lasa batut.In tot acest timp se hraneste cu scoici crude,cu putina apa care ii mai ramasese si se incalzeste cu un sac cu gandul ca in momentul in care va duce pestele la tarm se va imbogati.La un moment dat pestele oboseste si se ridica la suprafata apei,batranul obervand ii strapunge inima cu un harpon insa observa ca pestele este prea mare pentru a putea intra in barca.Santiago se gandeste ce are de facut in acest moment si se hotaraste sa si puna prada pe marginea barcii.
Faust de Johann Wolfgang von Goethe
"Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Piesa lui Johann Wolfgang von Goethe este una trista. A fost publicata in doua parti: Faust: Tragedia partea intai si Faust: Tragedia Partea a doua. Piesa este o drama inchisa (drama inchisa este o piesa care nu s-a intentionat niciodata sa fie pusa in scena, dar era citita cu voce tare in cadrul mai multor grupuri), ceea ce inseamna ca aceasta intentiona sa fie doar citita nu si pusa in scena. "Faust de Johann Wolfgang von Goethe " .
"Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Este cea mai faimoasa piesa a lui Goethe, iar pentru unii este considerata cea mai buna piesa pe care a avut-o literatura germana."Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Partea intai a fost terminata de Goethe in anul 1806. Publicatia din anul 1808 a fost revizuita in cadrul editiei din anii 1828-1829, care a fost ultima editie pe care Goethe a scris-o cu mana sa. Inainte de aceasta, in anul 1790 a aparut un fragment partial din opera si anume Faust, un fragment. "Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Primele aparitii ale operei, cunoscute sub numele de Urfaust, au aparut intre anii 1772 si 1775; in orice caz, detaliile care au fost scrise atunci nu mai sunt in intregime gasite in varianta finala a piesei din zilele noastre. "Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Goethe a terminat a doua parte a piesei si anume Faust Partea a doua in anul 1832 fix in anul in care acesta a murit. In contrast cu Faust: Tragedia Partea intai, focusul nu mai este pe sufletul lui Faust, care a fost vandut Diavolului, ci pe partea fenomenelor sociale, cum ar fi psihologia, istoria si politica. A doua partea a format pricipala ocupatie a ultimului an din viata lui Goethe, iar aceasta a aparut postmortem in anul 1832."Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Partea intaiPrincipalele personaje din Faust partea intai sunt:- Heinrich Faust, un elev, care a luat anumite caractere din viata reala a lui Johann Georg Faust si din firele dramatice pe care Jakob Bidermann le-a scris in opera „Legendele unui doctor in paris”- Mephisto, un Diavol- Gretchen sau Margaret, iubirea lui Faust (acesta folosea ambele nume cand vorbea despre ea)- Marthe, vecinul lui Gretchen- Valentin, fratele lui Gretchen- Wagner, servitorul lui FaustFaust partea intai este o poveste foarte complexa. Actiunea se petrece in mai multe locuri, prima locatie fiind raiul. Mephisto face un pariu cu Dumnezeu, ca il poate schimba pe Faust sa nu mai fie un om onest si cintit. Faust era omul preferat al lui Dumnezeu, si care se straduia sa invete absolut tot ce era de invatat. Urmatoarea scena are loc in camera de studiu a lui Faust, unde acesta incepe sa devins obsedat de stiinta, umanitate si religie, iar in acest moment Faust apeleaza la magie pentru a putea avea cunostinte infinite.El suspecteaza, totusi, ca incercari sale esueaza. Frustat, acesta se gandeste sa se sinucida, dar se razgandeste in momentul in care incepe sa auda ecoul indepartat al inceperii sabatorii Pastelui. El pleaca la o plimbare impreuna cu asistentul sau Wagner, iar in drum spre casa acesta este urmarit de un puddel vagabond. In camera de studiu a lui Faust, cainele se transforma in Mephisto. In acel moment Faust face un pact cu diavolul : diavolul face tot ceea ce ii spune Faust sa faca atat timp cat diavolul este pe pamant, iar in schimb Faust ii spune ca il va servi in iad. Aranjamentul lui Faust este acela ca in perioada in care Mephisto il serveste pe Faust, Faust este fericit cu absolut tot ce ii ofera diavolul si va dori sa stea in acel moment pentru totdeauna, iar pe urma va muri in momentul imediat urmator. Dupa ce diavolul doreste ca Faust sa semneze cu pactul cu propriul sange, Faust se plange ca Diavolul nu are incredere in cuvantul sau de onoare. Intr-un final, Mephisto castiga pactul, iar Faust semneaza contractul cu o picatura din propriul sange. Faust are de facut cateva calatorii apoi se intalneste cu Margaret. Faust se simte atras de aceasta si impreuna cu cateva bijuterii si cu ajutorul unui vecin de-al acesteia, diavolul o aduce pe Margaret in bratele lui Faust. Faust o seduce pe Gretchen, iar acestia se culca impreuna. Mama lui Gretchen moare datorita unei otrave de somn, administrata de Gretchen deoarece aceasta vrea sa obtina putina intimitate pentru ca Faust sa poata sa o viziteze. Gretchen descopera ca este gravida. Fratele lui Gretchen il acuza pe Faust si il provoaca, dar acesta moare in fata lui Faust si a Diavolului. Gretchen isi ineaca copilul ilegitim si este condamnata pentru omor. Faust incearca sa o scape pe Gretchen de la moarte, incercand sa o scape pe aceasta din inchisoare. Afland ca nu poate sa o scape, Faust si Diavolul fug din inchisoare, moment in care din ceruri se aude o voce care le spune acestora ca Gretchen va fi salvata.
"Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Este cea mai faimoasa piesa a lui Goethe, iar pentru unii este considerata cea mai buna piesa pe care a avut-o literatura germana."Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Partea intai a fost terminata de Goethe in anul 1806. Publicatia din anul 1808 a fost revizuita in cadrul editiei din anii 1828-1829, care a fost ultima editie pe care Goethe a scris-o cu mana sa. Inainte de aceasta, in anul 1790 a aparut un fragment partial din opera si anume Faust, un fragment. "Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Primele aparitii ale operei, cunoscute sub numele de Urfaust, au aparut intre anii 1772 si 1775; in orice caz, detaliile care au fost scrise atunci nu mai sunt in intregime gasite in varianta finala a piesei din zilele noastre. "Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Goethe a terminat a doua parte a piesei si anume Faust Partea a doua in anul 1832 fix in anul in care acesta a murit. In contrast cu Faust: Tragedia Partea intai, focusul nu mai este pe sufletul lui Faust, care a fost vandut Diavolului, ci pe partea fenomenelor sociale, cum ar fi psihologia, istoria si politica. A doua partea a format pricipala ocupatie a ultimului an din viata lui Goethe, iar aceasta a aparut postmortem in anul 1832."Faust de Johann Wolfgang von Goethe "Partea intaiPrincipalele personaje din Faust partea intai sunt:- Heinrich Faust, un elev, care a luat anumite caractere din viata reala a lui Johann Georg Faust si din firele dramatice pe care Jakob Bidermann le-a scris in opera „Legendele unui doctor in paris”- Mephisto, un Diavol- Gretchen sau Margaret, iubirea lui Faust (acesta folosea ambele nume cand vorbea despre ea)- Marthe, vecinul lui Gretchen- Valentin, fratele lui Gretchen- Wagner, servitorul lui FaustFaust partea intai este o poveste foarte complexa. Actiunea se petrece in mai multe locuri, prima locatie fiind raiul. Mephisto face un pariu cu Dumnezeu, ca il poate schimba pe Faust sa nu mai fie un om onest si cintit. Faust era omul preferat al lui Dumnezeu, si care se straduia sa invete absolut tot ce era de invatat. Urmatoarea scena are loc in camera de studiu a lui Faust, unde acesta incepe sa devins obsedat de stiinta, umanitate si religie, iar in acest moment Faust apeleaza la magie pentru a putea avea cunostinte infinite.El suspecteaza, totusi, ca incercari sale esueaza. Frustat, acesta se gandeste sa se sinucida, dar se razgandeste in momentul in care incepe sa auda ecoul indepartat al inceperii sabatorii Pastelui. El pleaca la o plimbare impreuna cu asistentul sau Wagner, iar in drum spre casa acesta este urmarit de un puddel vagabond. In camera de studiu a lui Faust, cainele se transforma in Mephisto. In acel moment Faust face un pact cu diavolul : diavolul face tot ceea ce ii spune Faust sa faca atat timp cat diavolul este pe pamant, iar in schimb Faust ii spune ca il va servi in iad. Aranjamentul lui Faust este acela ca in perioada in care Mephisto il serveste pe Faust, Faust este fericit cu absolut tot ce ii ofera diavolul si va dori sa stea in acel moment pentru totdeauna, iar pe urma va muri in momentul imediat urmator. Dupa ce diavolul doreste ca Faust sa semneze cu pactul cu propriul sange, Faust se plange ca Diavolul nu are incredere in cuvantul sau de onoare. Intr-un final, Mephisto castiga pactul, iar Faust semneaza contractul cu o picatura din propriul sange. Faust are de facut cateva calatorii apoi se intalneste cu Margaret. Faust se simte atras de aceasta si impreuna cu cateva bijuterii si cu ajutorul unui vecin de-al acesteia, diavolul o aduce pe Margaret in bratele lui Faust. Faust o seduce pe Gretchen, iar acestia se culca impreuna. Mama lui Gretchen moare datorita unei otrave de somn, administrata de Gretchen deoarece aceasta vrea sa obtina putina intimitate pentru ca Faust sa poata sa o viziteze. Gretchen descopera ca este gravida. Fratele lui Gretchen il acuza pe Faust si il provoaca, dar acesta moare in fata lui Faust si a Diavolului. Gretchen isi ineaca copilul ilegitim si este condamnata pentru omor. Faust incearca sa o scape pe Gretchen de la moarte, incercand sa o scape pe aceasta din inchisoare. Afland ca nu poate sa o scape, Faust si Diavolul fug din inchisoare, moment in care din ceruri se aude o voce care le spune acestora ca Gretchen va fi salvata.
Ghid pentru scrierea eseurilor
Ghid pentru scrierea eseurilor1.Stabilirea temeiDe obicei subiectul sau tema unei lucrări de seminar, a unui eseu ori a unei lucrări de diplomă este sugerată de către profesor, dar adeseori se oferă posibilitatea alegerii între mai multe opţiuni ori chiar a unei formulări personale.Ghid pentru scrierea eseurilor.
Ghid pentru scrierea eseurilor1.1 Alegerea temeiÎn cazul în care vi se oferă mai multe opţiuni, nu alegeţi o temă în legătură cu care aveţi convingeri şi sentimente foarte puternice. Orientaţi-vă spre o temă pe care aţi dori s-o aprofundaţi, mai degrabă decît către una pe care consideraţi că o cunoaşteţi deja.Dacă atunci cînd citiţi întrebarea sau formularea temei vă este deja foarte clar răspunsul pe care doriţi să-l daţi, acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă. Riscul este acela de a produce o lucrare cu răspunsuri gata făcute, care nu va fi apreciată de profesor. Este sigur că veţi obţine o notă mai bună alegînd o altă temă.Ghid pentru scrierea eseurilorÎnainte de a alege o anumită temă, analizaţi cu atenţie formulările propuse. Nu reacţionaţi spontan la anumite cuvinte sau expresii, ci încercaţi să înţelegeţi cît mai exact intenţia profesorului. O discuţie cu cîţiva colegi s-ar putea dovedi extrem de fructuoasă în acest sens.Ghid pentru scrierea eseurilor1.2 Propunerea unei temeAtunci cînd tema este propusă de către student, acesta trebuie să acorde o deosebită atenţie formulării şi să se asigure de acordul profesorului înainte de a începe cercetarea propriu-zisă.Ghid pentru scrierea eseurilorÎn analiza propriei propuneri studentul se poate folosi de următoarele întrebări:Este aceasta o problemă cu adevărat importantă?Sînt eu cu adevărat interesat de aprofundarea acestui subiect?Prezintă el un interes suficient de larg?Înţeleg eu raporturile temei de studiu cu contextul mai larg din care face parte?Am eu suficient acces la literatura de specialitate relevantă pentru tema aleasă?Încadrarea temei în literatura existentă în domeniu este extrem de importantă, permiţînd evitarea unor riscuri cum ar fi:- formularea unor false probleme;- concentrarea asupra unei probleme care a fost rezolvată deja;- evitarea unei linii de argumentaţie care a fost invalidată de cercetările anterioare;- alegerea unei teme prea complexe pentru nivelul de competenţă al studentului sau pentru posibilităţile de informare aflate la dispoziţia sa.
Ghid pentru scrierea eseurilor1.1 Alegerea temeiÎn cazul în care vi se oferă mai multe opţiuni, nu alegeţi o temă în legătură cu care aveţi convingeri şi sentimente foarte puternice. Orientaţi-vă spre o temă pe care aţi dori s-o aprofundaţi, mai degrabă decît către una pe care consideraţi că o cunoaşteţi deja.Dacă atunci cînd citiţi întrebarea sau formularea temei vă este deja foarte clar răspunsul pe care doriţi să-l daţi, acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă. Riscul este acela de a produce o lucrare cu răspunsuri gata făcute, care nu va fi apreciată de profesor. Este sigur că veţi obţine o notă mai bună alegînd o altă temă.Ghid pentru scrierea eseurilorÎnainte de a alege o anumită temă, analizaţi cu atenţie formulările propuse. Nu reacţionaţi spontan la anumite cuvinte sau expresii, ci încercaţi să înţelegeţi cît mai exact intenţia profesorului. O discuţie cu cîţiva colegi s-ar putea dovedi extrem de fructuoasă în acest sens.Ghid pentru scrierea eseurilor1.2 Propunerea unei temeAtunci cînd tema este propusă de către student, acesta trebuie să acorde o deosebită atenţie formulării şi să se asigure de acordul profesorului înainte de a începe cercetarea propriu-zisă.Ghid pentru scrierea eseurilorÎn analiza propriei propuneri studentul se poate folosi de următoarele întrebări:Este aceasta o problemă cu adevărat importantă?Sînt eu cu adevărat interesat de aprofundarea acestui subiect?Prezintă el un interes suficient de larg?Înţeleg eu raporturile temei de studiu cu contextul mai larg din care face parte?Am eu suficient acces la literatura de specialitate relevantă pentru tema aleasă?Încadrarea temei în literatura existentă în domeniu este extrem de importantă, permiţînd evitarea unor riscuri cum ar fi:- formularea unor false probleme;- concentrarea asupra unei probleme care a fost rezolvată deja;- evitarea unei linii de argumentaţie care a fost invalidată de cercetările anterioare;- alegerea unei teme prea complexe pentru nivelul de competenţă al studentului sau pentru posibilităţile de informare aflate la dispoziţia sa.
Influente renascentiste in literatura romana
Influente renascentiste in literatura romanaUltimele cercetări istorice au defiinţat teoria conform căreia Evul Mediu este o epocă întunecată, fără activităţi culturale. În mănăstirile medievale s-au păstrat exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci şi romani (Aristotel, Tucidide, Vergiliu, Seneca, Cicero şi Ovidiu), iar sistemul de drept modern este bazat pe dreptul civil eleborat în secolele al XII-lea şi al XIII-lea.
Influente renascentiste in literatura romanaCu toate acestea, Renaşterea îşi păstrează imaginea de revoluţie a gândirii, de ieşire din epoca întunecată. În Renaştere s-au continuat tradiţiile filosofiei scolastice, studiul gramaticii şi retoricii, dar şi studiul medicinei (în şcoli precum Salerno, Italia, şi Montpellier, Franţa).Influente renascentiste in literatura romanaRenaşterea este, de fapt, epoca de înnoire socialo-culturală pe care a cunoscut-o Europa la sfârşitul Evului Mediu (secolele al XV-lea şi al XVI-lea). Caracteristic acestei perioade este interesul pentru cultura şi arta Antichităţii, ceea ce se va vedea în toate domeniile artei, ştiinţei şi politicii. Influente renascentiste in literatura romanaRenaşterea îşi are originile în Italia, dar s-a răspândit apoi în întreaga Europă de Vest, în contextul unor transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase de mari proporţii. În Europa de Est, inclusiv în ţările române, Renaşterea îşi va găsi ecoul abia mai târziu. Influente renascentiste in literatura romanaPrecursorii fenomenului renascentist au fost Renaşterea Carolingiană (trezirea la viaţă a culturii antice şi bizantine în imperiul franc, secolele al VIII-lea şi al IX-lea, în încercarea lui Carol cel Mare de a continua tradiţiile Imperiului Roman) şi cea Ottonică (stilul şi arta în timpul împăratului Otto al III-lea). Se dezvoltă unele state teritoriale (Germania, Franţa, Spania), precum şi diplomaţia modernă. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" de Leonardo Bruni, "Istorie fiorentine" de Niccolò Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria şi problemele statale. Influente renascentiste in literatura romanaÎnvăţaţii umanişti îşi adaptează cunoştiinţele filologice şi istorice la studiul şi interpretarea scrierilor religioase. Noua viziune asupra teologiei duce la apariţia reformei protestante, iniţiată în Germania de către Martin Luther. Descoperirile geografice au schimbat radical harta lumii. La 12 octombrie 1492, Cristofor Columb debarcă pe o insulă din arhipelagul Bahamas şi descoperă, astfel, America. În 1497, Vasco da Gama descoperă drumul spre India, trecând prin Oceanul Indian, via Capul Bunei Speranţe (sudul Africii). Influente renascentiste in literatura romanaPrin expediţia întreprinsă de Magellan, între 1519-1522, dispar şi ultimele îndoieli asupra formei sferice a pământului. Literatura renscentistă nu poate fi separată de celelalte arte, fenomenul manifestându-se pe mai multe nivele: în arta plastică, în sculptură, arhitectură, muzică şi opinii. Astfel, după secole în care personalitatea şi individualismul au fost renegate, Renaşterea pune în centrul ideologiei sale fiinţa umană (Viziunea teocentrică se transformă într-una antropocentrică). Influente renascentiste in literatura romanaScolastică = tendinţa din filosofie şi teologie care, începând cu Evul mediu târziu, a încercat să explice fenomenele supranaturale ale revelaţiei creştine cu ajutorul raţiunii umane. Scopul său principal era alcătuirea unui sistem logic, în care să se reunească filosofia greacă şi romană cu învăţătura creştină.Influente renascentiste in literatura romanaUmanism = Poziţie filozofică ce pune omul şi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane.
Influente renascentiste in literatura romanaCu toate acestea, Renaşterea îşi păstrează imaginea de revoluţie a gândirii, de ieşire din epoca întunecată. În Renaştere s-au continuat tradiţiile filosofiei scolastice, studiul gramaticii şi retoricii, dar şi studiul medicinei (în şcoli precum Salerno, Italia, şi Montpellier, Franţa).Influente renascentiste in literatura romanaRenaşterea este, de fapt, epoca de înnoire socialo-culturală pe care a cunoscut-o Europa la sfârşitul Evului Mediu (secolele al XV-lea şi al XVI-lea). Caracteristic acestei perioade este interesul pentru cultura şi arta Antichităţii, ceea ce se va vedea în toate domeniile artei, ştiinţei şi politicii. Influente renascentiste in literatura romanaRenaşterea îşi are originile în Italia, dar s-a răspândit apoi în întreaga Europă de Vest, în contextul unor transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase de mari proporţii. În Europa de Est, inclusiv în ţările române, Renaşterea îşi va găsi ecoul abia mai târziu. Influente renascentiste in literatura romanaPrecursorii fenomenului renascentist au fost Renaşterea Carolingiană (trezirea la viaţă a culturii antice şi bizantine în imperiul franc, secolele al VIII-lea şi al IX-lea, în încercarea lui Carol cel Mare de a continua tradiţiile Imperiului Roman) şi cea Ottonică (stilul şi arta în timpul împăratului Otto al III-lea). Se dezvoltă unele state teritoriale (Germania, Franţa, Spania), precum şi diplomaţia modernă. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" de Leonardo Bruni, "Istorie fiorentine" de Niccolò Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria şi problemele statale. Influente renascentiste in literatura romanaÎnvăţaţii umanişti îşi adaptează cunoştiinţele filologice şi istorice la studiul şi interpretarea scrierilor religioase. Noua viziune asupra teologiei duce la apariţia reformei protestante, iniţiată în Germania de către Martin Luther. Descoperirile geografice au schimbat radical harta lumii. La 12 octombrie 1492, Cristofor Columb debarcă pe o insulă din arhipelagul Bahamas şi descoperă, astfel, America. În 1497, Vasco da Gama descoperă drumul spre India, trecând prin Oceanul Indian, via Capul Bunei Speranţe (sudul Africii). Influente renascentiste in literatura romanaPrin expediţia întreprinsă de Magellan, între 1519-1522, dispar şi ultimele îndoieli asupra formei sferice a pământului. Literatura renscentistă nu poate fi separată de celelalte arte, fenomenul manifestându-se pe mai multe nivele: în arta plastică, în sculptură, arhitectură, muzică şi opinii. Astfel, după secole în care personalitatea şi individualismul au fost renegate, Renaşterea pune în centrul ideologiei sale fiinţa umană (Viziunea teocentrică se transformă într-una antropocentrică). Influente renascentiste in literatura romanaScolastică = tendinţa din filosofie şi teologie care, începând cu Evul mediu târziu, a încercat să explice fenomenele supranaturale ale revelaţiei creştine cu ajutorul raţiunii umane. Scopul său principal era alcătuirea unui sistem logic, în care să se reunească filosofia greacă şi romană cu învăţătura creştină.Influente renascentiste in literatura romanaUmanism = Poziţie filozofică ce pune omul şi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane.
"Povestirea in rama - Fantana dintre plopi"
Fantana dintre plopi are forma povestirii in rama deoarece este incadrata intr-o alta naratiune prin procedeul insertiei,care utilizeaza formule specifice.Publicata in 1928,volumul Hanul Ancutei este o capodopera sadoveniana,deoarece face trecerea de la etapa unor carti de mare amploare catre lumea taraneasca,natura,legenda."Povestirea in rama - Fantana dintre plopi" Semnificatia fantanii cu patru plopi este de centru al lumii,loc sacru care insa nu-i mai protejeaza pe indragostiti,fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit pieirii.Apa fantanii se amesteca cu sangele,iar in plan simbolic,iubirea cu moartea."Povestirea in rama - Fantana dintre plopi"Soarele ,,batea piezis in Hanul Ancutei,scanteind in geamurile zabrelite’’.Deodata s-a zarit venind un calaret ,,invaluit in lumina si-n pulberi’’,care a poposit la han.Cu ,,obrazul smad,cu mustacioara tunsa si barba rotunjita,cu nas vulturesc si sprancene intunecoase’’,barbatul avea o infatisare stranie mai ales din cauza ochiului drept care statea ,,stans si inchis’’."Povestirea in rama - Fantana dintre plopi"Comisul ionita,personaj comun tuturor povestirilor din volum,l-a intampinat cu bucurie,recunoscand in acesta pe Neculai Isac ,,capitan de mazali’’ de loc din Balabanesti,tinutul Tutovei.Ionita l-a invitat sa cinsteasca impreuna o ulcica de vin ,rugandu-l sa le povesteasca ,,intamplarea de demult’’,Neculai acceptand invitatia facuta.Intr-o toamna,tot pe vremea celeilalte Ancute,pe cand ducea antale cu vinuri la Suceava,poposise la han si era ,,bezmetic si singur ca un cuc’’pentru ca il parasise iubita.Pe cand mergea ingandurat pe drumul spre Suceava a vazut pe malul unei garle,in mijlocul unei cete de tigani,o fetiscana de optsprezece ani care l-a tulburat peste masura.Neculai i-a aruncat un banut de argint plecand apoi la han.A doua zi a intalnit-o pe aceeasi tiganca la ,,fantana dintre plopi’’ care-l astepta sa-i multumeasca pentru banut,de care-si cumparase niste ciubotele.Neculai si-a continuat drumul spre Pascani dar gandurile ii erau la frumoasa tiganca.Dupa ce si-a terminat treburile,in miez de noapte,s-a indreptat spre hanul Ancutei insa l-a ocolit si s-a dus direct la fantana,unde a gasit-o,asteptandu-l,pe frumoasa tiganca.I-a promis fetei ca-i va aduce o scurteica de vulpe de la Pascani,gandindu-se la bucuria pe care o va vedea in ochii ei.La Pascani a vandut bine antalele de vin,cumparandu-i fetei o ,,blanita cu fata de postav rosu’’.La fantana,Marga i-a destainuit ca unchiul Hasanache o pusese sa-l atraga in locul acela pustiu,pentru ca el impreuna cu doi frati mai mici sa-i fure calul si banii pe care-i avea aspura lui.Marga l-a indemnat sa fuga,dandu-si seama ca tiganii o auzisera ca-l prevenise.Neculai s-a aruncat pe cal in timp ce tiganii aruncau cu prajini in el.Tanarul,cazut de pe cal si simtind ,,o lovitura de fier ascutit la coada ochiului drept’’,a tras cu pistolul nimerindu-l pe un tigan drept intre ochi,in timp ce Lupei,cainele sau ,,rupea pe celalalt’’.Ochul drept ii era plin de sange,dar cu ochiul teafar a zarit lumina hanului,incepand sa strige cu disperare.Cei aflati la han au iesit cu faclii si au pornit cu totii spre fantana cu pricina.Pe marginea fantanii ,,lucea sange proaspat’’,semn ca tiganii omorasera fata si o aruncasera in fantana.
"Povestea lui Harap Alb - caracterizarea personajului principal"
In jurul lui graviteaza intreaga actiune,tanarul fiind prezent in toate momentele subiectului."Povestea lui Harap Alb - caracterizarea personajului principal"Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a eroului reprezentata printr-o identitate reala de tanar print si una aparenta de sluga a spanului.Experienta dura traita de Harap-Alb sugereaza traversarea unei stari de initiere,de la inocenta pana la maturizarea spirituala a celui ce va deveni imparat."Povestea lui Harap Alb - caracterizarea personajului principal"Ion Creanga a modificat radical personalitatea eroului din basmul traditional,umanizandu-l. Fiul cel mic al craiului,a luat decizia de as incerca norocul,dupa ce fratii lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa intinsa de tatal lor imbracat in blana de urs pentru a le verifica voinicia.Scopul era ca sa poata ajunge la fratele sau Verde Imparat pentru ai urma la tron,deoarece acesta nu avea decat fete.Tanar harnic,omenos,prietenos si milostiv Harap-Alb detine virtuti consecrate in sistemul etic popular.Pentru adolescentul dornic de a deveni imparat, momentul cheie este intalnirea cu Sfanta Duminica,deghizata in cersetoare,care il roaga sa o miluiasca.Tanarul print isi demonstreaza calitatile oferind ajutor dezinteresat si celor mai umile fiinte.Sfanta Duminica,personaj supranatural,mistagog isi va arata generozitatea sufleteasca dezvaluind suparatului print destinul exceptional care il asteapta: “…Putin mai este si ai sa ajungi imparat cum n-a mai stat altul pe fata pamantului,asa de mare si de puternic”.A doua recompensa consta in sfatul oferit tanarului de a cere tatalui sau hainele de ginere,armele de lupta si calul alaturi de care avusese atatea victorii in tinerete.Numai astfel se va produce un transfer de eroism de la tata catre fiul care ii va repeta performantele.Demnitatii,sensibilitatii,blandetii si milosteniei,Harap-Alb le va adauga rabdarea si staruinta in refacerea hainelor uzate si a armelor ruginite.Pe baza acestor trasaturi,protagonistul este caracterizat in mod indirect prin atitudine si comportament.Desi la inceput mezinul este lovit in adancul sufletului de refuzul tatalui sau care il considera nepregatit pentru o asemenea experienta complexa,mai tarziu ii va aduce parintelui sau cea mai mare multumire sufleteasca demonstrand ca are calitatile necesare unui viitor imparat.Increzator in propria reusita,Harap-Alb va asculta sfaturile parintesti inainte de a pasi in padurea labirint si isi propune sa le respecte cu sfintenie.Drumul catre imparatia unchiului sau este lung si eroul simte apasarea singuratatii.La un moment dat se rataceste si il intalneste pe span.Inteligent,abil,fatarnic simuland prietenia,spanul il inseala pe naivul calator inchizandu-l in fantana,ii preia identitatea craiasca sub amenintarea cu moartea.Realizand ca incalcarea sfatului parintesc presupune asumarea consecintelor,Harap-Alb manifesta respect fata de cuvantul dat chiar si in relatia tensionata cu spanul si spera in triumful binelui si al adevarului.In incercarile primejdioase la care este supus de omul span,Harap-Alb nu ramane singur,ci este permanent ajutat de mistagogi(Murgul Credincios si Sfanta Duminica) si de micile vietati personificate pe care le salveaza(furnicile si albinele) precum si cei 5 colosi,fiinte himerice cu insusiri supranaturale: Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.Prin relatiile de apropriere stabilite cu lumea acestor personaje,Harap-Alb este caracterizat in mod indirect demonstrand prietenie si spirit de intrajutorare.Astfel tanarul a invatat ca omul nu poate invinge de unul singur si ca un sprijin important poate primi si de la fiinta cea mai modesta.
"Romanul traditional Mara"
“Mara” este un roman traditional de tip obiectiv prin naratiunea heterodiegetica (la persoana a III-a), focalizarea zero si un anumit tip de personaje. in aceeasi masura este un roman realist - social despre relatia individ - colectivitate in momentul dezvoltarii capitalismului in targurile de provincie din Ardeal, la sfarsitul secolului al XIX - lea."Romanul traditional Mara"Romanul zugraveste o lume pestrita, alcatuita din targoveti, breslasi, negustori si mica burghezie."Romanul traditional Mara"Prin amploarea actiunii desfasurate pe mai multe planuri, cu un conflict complex si personaje numeroase, romanul “Mara” nu exclude analiza psihologica. Spre deosebire de proza realist obiectiva, aici domina stilul indirect liber, limbajul naratorului fiind influentat de limbajul personajelor."Romanul traditional Mara"Tema romanului o reprezinta eforturile unei femei vaduve din targul transilvanean, Radna, de a obtine o pozitie sociala cat mai buna intre micii negustori locali, prin harnicie si perseverenta, pentru a asigura un trai mai bun copiilor sai, Persida si Trica."Romanul traditional Mara"“Mara” poate fi socotit un roman de familie, dar si un bildungsroman, daca il privim din privinta copiilor.Cei mai multi critici au considerat ca nepotrivit titlul romanului. Nicolae Iorga afirma “ca titlul potrivit ar fi fost “Copiii Marei”, deoarece personajul central, prin frecventa aparitiilor este Persida.” La fel sustine si criticul Magdalena Popescu. in realitate, cartea este romanul Marei, deoarece Persida nu este decat o Mara juvenila pe cale de a lua cu varsta infatisarea si obiceiurile mamei sale.Discursul narativ este alcatuit din 21 de capitole ce poarta titluri semnificative: “Saracutii mamei”; “Primavara”; “Ani de tinerete”; “Ispita” etc.Modurile de expunere indeplinesc si o serie de functii epice: descrierea prezinta universul social, locul si timpul in care se desfasoara actiunea; naratiunea are functia de reprezentare a realitatii; dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica ajutand si la portretizarea personajelor impreuna cu descrierea si monologul interior.Nicolae Manolescu in “Arca lui Noe” sustine prezenta a doua naratiuni principale in roman, legate prin alternanta: romanul “Zgarceniei grijulii a Marei” si romanul “Iubirii dintre Persida si Natl”. Viata personajelor evolueaza paralel. Existenta Persidei este prezentata in alternanta cu viata lui Trica in familia lui Bocioaca, starostele cojocarilor. Succesiunea secventelor narative la nivelul fiecarui plan se face prin inlantuire.Actiunea romanului debuteaza cu portretul personajului principal eponim, Mara. In expozitiune este prezentat si locul actiunii, targul ardelenesc Radna, de pe valea Muresului, aproape de Lipova si Arad. Unele intamplari se petrec la Viena.Personajele fac parte din lumea targovetilor: Mara e precupeata, Hubar e macelar, Bocioaca e cojocar, iar cei tineri vor avea ocupatii asemanatoare.Primele capitole o au in centru pe Mara. Ramasa vaduva, saraca si cu doi copii mici, dupa moartea lui Barzoveanu, Mara munceste din greu ca precupeata pentru a le asigura copiilor un viitor mai bun. Ea doreste ca Persida sa fie preoteasa bogata, frumoasa si respectata, iar Trica sa devina starostele cojocarilor. Cu minimum de efort financiar, ii asigura fetei o buna educatie la calugarite, iar pe Trica il da ucenic la cojocarul Bocioaca. Numai ca lucrurile nu vor evolua dupa cum planuieste Mara.Intriga romanului o constituie faptul ca de la fereastra manastirii, Persida zareste pe Natl, fiul macelarului Anton Hubar. in sufletul fetei se naste o pasiune puternica pentru tanar. Sentimentelor ei i se opune o tripla interdictie: etnica, sociala si religioasa. incalcarea interdictiilor reprezinta conflictul principal al romanului.Conflictul erotic, considerat de George Calinescu, un “jaratic mistuitor” este atat exterior, intre Persida si comunitatea ce nu ii accepta iubirea pentru Natl, cat si interior, in sufletul Persidei, intre datorie si iubire.La Mara conflictul apare intre iubirea materna si iubirea pentru bani. Mara nu plateste ca Trica sa nu plece in armata si nici Persidei nu ii da o zestre substantiala.Cea mai mare parte a actiunii se concentreaza pe iubirea dintre Persida si Natl. Initial, amandoi lupta cu ei insisi impotriva sentimentelor care ii stapanesc. Natl crede ca o va putea uita pe fiica Marei, daca pleaca in calatoria necesara pentru a patrunde in breasla macelarilor. in acest timp, Persida este curtata de teologul Codreanu, pe care fata il respinge fara jigniri inutile. Dupa ce Natl isi loveste tatal si ajunge de batjocura targului, Persida hotaraste sa fuga cu el. Cei doi sunt cununati in secret de Codreanu si pleaca la Viena. Natl se va revolta impotriva sotiei, care devine prea protectoare asezandu-l pe o pozitie inferioara ei. Reintoarsa in tara, tanara familie deschide un birt la Sararie, pe care il conduce Persida indeplinind muncile cele mai umile. Natl se leneveste, bea, joaca jocuri de noroc, isi bate sotia si o batjocoreste. Nasterea copilului domoleste spiritele. Natl se maturizeaza si isi recunoaste greselile. Botezul copilui uneste familia Marei si a macelarului Hubar.Alt plan al actiunii il are in centru pe Trica. Ajuns calfa la Bocioaca, tanarul devine obiectul pasiunii Martei, sotia starostelui. Pentru a nu-i fi indatorat cojocarului care platise pentru a-l scuti de stagiul militar, Trica merge voluntar in armata si va lupta pe frontul din Italia. Va fi ranit, apoi revine acasa maturizat si devine maistru cojocar.Romanul se incheie cu uciderea batranului Hubar de catre fiul sau natural Bandi. George Calinescu subliniaza prezenta elementelor naturaliste in roman pentru ca Bandi este copilul unei nebune.Pe langa destinele individuale, romanul prezinta aspecte monografice ale targului romanesc din Ardeal de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Scene ca targul de la Arad, culesul viei sau probele pentru a deveni un bun mester sunt de o mare forta evocatoare.
Mark Twain
In tinerete acesta a lucrat ca si ucenic de tipograf .La varsta de 17 ani scria schite si articole amuzante.In 1857 devine ajutorul unui comandant de vapor ce calatorea pe fluviul Mississippi timp de patru ani.Fratele acestuia,Orion devine in anul 1861 secretar al guvernatorului Statului Nevada.Mark Twain Twain pleaca in vestul Statelor Unite alaturi de fratele sau.In Nevada primul an si l-a petrecut cautand aur si argint intr-o mina dar fara succes.A fost o experienta de viata care l-a ajutat in activitatea sa literara.In anul 1862 primeste o slujba de reporter la ziarul Territorial Enterprise din Virgina City care ii si publica primul articol despre orasul minier de la frontiera unde acesta si locuia.Mark Twain Ca orice jurnalist acesta isi alege un pseudonim,Mark Twain pentru a-si semna articolele.In Nevada acesta isi dezvaluie talentul exceptional la scris.In 1864 Twain calatoreste spre statul California,inspirat din experientele sale din vest acesta scrie nuvela “Broasca saltareata din Calaveras”.Aceasta povestire western clasica a avut un succes incredibil in toata America si in felul acesta devine jurnalist la un ziar din California.In anul 1869 acetsa se muta in Buffalo,New York si mai apoi la Hartford,Connecticut.
"Iarna - Compunere"
Cerul e ca lesia si e frig.Norii plumburii si grei cern zapada alba ca spuma laptelui cu nemiluita, repede si cu fulgi mari.Totul e amortit sub oceanul de ninsoare. "Iarna - compunere"Craiasa Zapezilor, pe cine vede ca-i calca plapuma cea pufoasa, ii face umeri albi si grei ne interesand-o cine e. Soarele rotund si palid, se arata cu frica printre nori cei reci."Iarna - compunere"Vantul suiera prin crengile cercelate ale copacilor, cu senzatia ca intradevar a venit iarna cea bogata in sarbatori.Casele impodobite cu zapada cristalina dorm linistite sub acoperisurile incarcate cu omat, si aranjate cu ghirlandele de cristaluri."Iarna - compunere"Se vad nasurile copiilor printre florile de gheata prinse pe geamurile aburite si reci.De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete care mai de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri.Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele calatoare adunate ca margelele la un colier.Unii copii cei mai mici, se bucura si ei de iarna cu lacrimi cazand pe jos de pe sanii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)